Uitându-ne la lumea de astăzi, putem observa cu ușurință că au loc foarte multe schimbări: se schimbă modurile în care ne raportăm la diverse situații, apar noi tehnologii mai eficiente și mai rapide, modurile în care călătorim, cum căutăm și cum găsim informațiile care ne interesează etc. Aceste schimbări sunt independente de dorințele noastre și se întâmplă chiar dacă ne dorim sau nu. Adaptabilitatea și deschiderea către nou sunt calitățile care ar trebui să predomine în această perioadă. De asemenea, o altă senzație care mai apare cu această observație este micșorarea intervalelor de timp dintre schimbările majore, creând oarecum un efect invers din punct de vedere al estimării viitorului. Datorită faptului că elementele se schimbă în continuu, iar noi elemente sunt adăugate constant, odată cu extinderea complexității, viitorul devine cu siguranță mai greu de estimat, dar nu imposibil. Cu toate că prezicerea viitorului a fost din cele mai vechi timpuri una dintre preocupările constante ale omenirii, această încă reprezintă încă una dintre aptitudinile cele mai cultivate ale oamenilor, dar și esența multor tehnologii pe care le folosim astăzi. Prezicerea viitorului poate lua diverse forme, poate să fie denumită diferit, dar esența va rămâne. O eră a informațiilor nu înseamnă oare o predictibilitate mai mare a lucrurilor care se vor întâmpla? Pe baza unor informații se pot contura profile, din profile tendințe, iar din acestea viitoare desfășurări de evenimente. Similar cu un magician care scoate un iepure dintr-o pălărie sau cu jocul de tarot, suntem impresionați de rezultat și continuăm să ne uităm la show.
În urmă cu câteva sute de ani foarte multe lucruri erau considerate magie, iar în urmă cu mai puțin de o sută se estima că magia va fi combinată cu știința, lucru care deja se întâmplă. Cu o pereche de ochelari VR îmi pot mișca brațele, spre exemplu, iar în realitatea virtuală să mișc un braț robotizat care este o dublură a unuia din lumea reală, ori să conduc un automobil în lumea reală. Noi cunoaștem că, pe baza unor senzori care îmi detectează mie mișcările brațelor, aceștia trimit informațiile către un program, iar programul este conectat direct către mecanismul pe care vreau să îl mișc. Ca prin magie, pot mișca ceva în lumea reală fără să ating acel lucru, cu ajutorul unui obiect – perechea de ochelari VR. Privit de către cineva din anii 1800 aș părea doar cineva care își mișcă brațele, iar datorită acestor mișcări pot anima diverse obiecte. Ar fi considerată magie adevărată.
Cu toate că mijloacele pe care le folosim se pot schimba, putem redefini la nesfârșit aceleași procese, acestea pot lua alte forme și putem schimba ordinea în care facem lucrurile, putem îmbunătăți eficiența și rapiditatea, nu se va schimba niciodată esența.
Cu bine,
Editor-In-Chief
Ciprian Rotaru