Sunt multe de zis despre lumea noastră înconjurătoare, lumea vizibilă, tangibilă, cea pe care o vedem și pe care o simțim. Este o lume pe care o cunoaștem de când ne naștem fiind nevoiți să o studiem pentru a ne putea raporta corect la toate tipurile de fenomene apărute de-a lungul vieții noastre. Există o multitudine de fenomene pe care le întâlnim chiar zi de zi și care ne afectează cursul vieții, influențându-ne drumul în toate modurile posibile, ca într-un labirint întunecat în care nu putem vedea decât în față și ne bazăm pe intuiție și noroc pentru a putea afla unde este ieșirea. Un fenomen banal precum o furtună ne poate opri din drumul nostru. Știm că trebuie să ne adăpostim, știm de ce plouă, putem studia fenomenul, dar nu putem afla cauza reală a furtunii: de ce în acel moment a trebuit să fie furtună și ce rol are acesta într-o viziune globală?
Cuprinsă în această lume a fenomenelor, există și alte lumi pe care nu le vedem, dar care sunt la fel de reale chiar dacă sunt imateriale, precum lumea noastră interioară – lumea minții umane. Nu degeaba există și zicala “ce i în mână, nu-i minciună”, deoarece ceea ce nu percepem cu simțurile noastre poate, în realitate, să nu existe deloc ori să existe într-un alt mod atât de diferit încât nici nu ne-am putea imagina. Astfel, cum ar arăta această lume a fenomenelor fără a fi percepută de simțurile noastre?
Am putea face o paralelă la tehnologiile cu care interacționăm zi de zi și cum ne percep acestea pe noi. Cu ajutorul unui software care este, practic, la fel de imaterial ca și gândul uman, legat la diverși senzori, suntem percepuți de către tehnologii în diverse moduri, în funcție de natura și destinația tehnologiilor respective. Un robot automat într-un depozit, în funcție de diverși parametri, se duce singur și aduce marfa de pe raft, după care este ambalată și încărcată pentru a putea fi livrată. Am putea spune că și aceste mașini au o lume interioară ca și noi, doar că diferită calitativ și este limitată la spațiul unde acestea sunt destinate a funcționa de către arhitecții lor.
Există un imens număr de lumi interioare, foarte diferite una față de cealaltă, care există simultan, dar ca niște insule într-un ocean infinit. Astfel, reiese întrebarea: care este cauza acestui fenomen?
Cu bine,
Editor-In-Chief
Ciprian Rotaru
