Ce este real și ce nu? Dacă ar fi să ne gândim la această întrebare, ne putem da seama că există o posibilitate, doar din simplul fapt că ne-am pus întrebarea, că și în univers ar putea exista o lume sau chiar mai multe, ale irealului, poate similare cu gândurile noastre. Chiar și un gând, datorită faptului că se poate manifesta în realitatea noastră, este pe cât se poate de material, doar că are o materialitate diferită. Același lucru putem spune și despre lumea virtuală, o lume creată de noi, care este încă în construcție, ce funcționează într-o oarecare măsură pe aceleași principii ca lumea noastră, doar că plină de enigme. O lume a oglinzilor, am putea spune, exact ca în camerele pline de oglinzi, în care foarte greu identifici drumul corect, iar ceea ce vedem nu este întotdeauna ceea ce pare. Putem să intrăm și să ieșim când dorim, iar imaginea noastră poate fi creată și recreată, iar și iar, sau chiar putem avea mai multe imagini. O lume în care suntem mult mai liberi în comparație cu existența noastră. Doar că, stabilitatea acestei lumi și continuitatea ei nu sunt atât de certe, precum lumea noastră. În lipsa unei surse de energie, accesul este restricționat instant, în comparație cu lumea noastră în care energia este creată în mod natural, prin diverse procese incredibil de complexe, precum energia solară.
Dar chiar și lumea noastră, dacă ne uitam cu atenție la detalii, putem sesiza crăpături. Asfaltul pe care mergem este pus deasupra pământului, neîntreținut acesta se crapă și iarba iese prin acele crăpături, casele în timp se șubrezesc, fierul ruginește, practic aproape toate materiile folosite de noi, cu mici excepții, în decursul timpului ajung să se degradeze. De asemenea, la orice influență, un exemplu ar fi vremea, totul se oprește pentru o perioadă de timp. Similar ca și cum am merge printr-o casă veche, făcută numai din lemn, în care podeaua scârțâie și se îndoaie la orice pas și nu știi unde lemnul este cel mai degradat. Un drum care nu este pentru cei slabi de inimă.
Orice sistem trebuie sa funcționeze după reguli bine stabilite, altfel acel sistem nu funcționează în parametri optimi și există riscul de a se opri. Si noi existăm în astfel de sisteme cu reguli fixe, cum ar fi legile fizicii si ale chimiei. Nimeni și nimic nu poate distruge aceste legi. Există o anecdotă pe tema aceasta, un elev la o școala, la ora de fizică, profesorul îl întreabă dacă crede în miracole. Acesta răspunde: “un miracol ar fi ca o pereche să bată careul de ași”.
Cu bine,
Editor-In-Chief
Ciprian Rotaru