Viața este o comedie, nu o tragedie. Am putea confirma acest lucru foarte simplu; Este necesară doar o privire aruncată afară pe geamul din casă sau birou și un simț al umorului. Există multe tipuri de umor, unul dintre cele mai des întâlnite este cel de situație. Nu trebuie să ne aventurăm prea departe pentru a găsi cele mai mari comedii și situații absurde. Sunt atât de dese încât putem chiar să deschidem telefonul și să găsim instant, în orice colț al lumii, situații similare.
Fenomenul inter-conectivității și faptul că putem fi în contact sau că putem vedem ce se întâmplă în “real-time” undeva într-un alt colț al lumii, nu face decât să ne confirme faptul suntem cu toții supuși unor influențe similare, dar care diferă ca tip și de locație. Fie că sunt fenomenele variate ale naturii sau doar ideile noastre transmise în mediul înconjurător prin intermediul dispozitivelor de emisie, într-un final, ideile își pot schimba aspectul în timp, dar esența va rămâne aceeași.
Dacă trecem cu mașina peste un fluviu sau râu, podul poate lua un aspect dintre cele mai interesante sau poate fi construit cu cele mai noi tehnologii disponibile, într-un timp extrem de scurt, dar tot un pod peste un râu va rămâne. Scopul lui nu se schimbă. La fel se întâmplă și în cazul majorității ideilor pe care le folosim zilnic, în care esența unei acțiuni rămâne invariabilă, dar aspectul pe care îl poate lua se poate transforma sau se poate chiar împărți în mai multe intervale, iar intervalele se pot mări sau micșora ori se mai pot adăuga elemente noi. De asemenea, există și situații foarte comune, în care o acțiune, oricare ar fi aceasta, datorită infinității universului în care această acțiune există și se propagă în timp, să devină într-un final negativă, adică inversul rezultatului dorit. Practic, toate aceste elemente nu fac decât să lase locul celor mai mari drame pentru a se materializa.
Similar cu o pisă de teatru, dar jucată cu personaje reale, în care noi suntem actorii care trebuie să improvizeze la orice pas, nu știm numele piesei și nici cine sunt spectatorii, regăsim situații pline de dramă și de suspans. Deoarece folosim concepte și nu doar idei simple, în care atribuim o însemnătate specifică mai multor idei luate împreună, se pot întâmpla și interpretări urmate de improvizații eronate, care fac din această piesă în final o comedie.
Astfel, prin adăugarea constantă a unor noi elemente la cele existente, cum ar fi tehnologia, în arhitectura vieții noastre, nu schimba neapărat esența, ci doar ne face mai rapizi sau mai eficienți, dar esența va rămâne într-un final aceeași. O casă este tot o casă va fi, un autoturism tot din punctul A în punctul B te va transporta, un utilaj tot va trebui să mute fizic un material dintr-un loc în altul șamd. În comparație cu ideile noastre, esențele nu sunt în număr nelimitat, ci finit la fel ca posibilitățile noastre. Astfel, doar imposibilitățile sunt infinite.
Cu bine,
Editor-In-Chief
Ciprian Rotaru