Se simte un vânt de iarnă din ce în ce mai rece care semnifică terminarea toamnei şi, în acelaşi timp, a număratului bobocilor, continuând cu pregătirea psihologică pentru noul anotimp – iarna. Un anotimp frumos, dar furios şi, bineînţeles, cu „puncte forte” precum: aglomeraţia spre oriunde, Black Friday-uri sau realizarea subită a lipsei locurilor de parcare datorită zăpezii abundente, toate culminând cu sărbătorile de iarnă şi cu un sfârşit de an plin de artificii. Drăguţ.

Apropo de sărbători, am citit mai demult undeva că acestea există deoarece omul trebuie să simtă şi puţină libertate, nu numai viaţa sa cotidiană monotonă, altfel s-ar crea un dezechilibru. Adevărat sau nu, cert este că sunt aşteptate cu sufletul la gură.

Iarna în Bucureşti nu seamănă deloc cu descrierile din poezii sau cu ce vedem prin filmele cu americani. Mediul este antrenant şi pe alocuri periculos. Dacă eşti perfect conştient, oricând ziua ta se poate transforma într-o aventură imprevizibilă. Într-un anume mod, reflectă realitatea – nimic nu e sigur.

Cum arată economia la început de sfârşit de an? Nu mai este la fel de „îngheţată” comparativ cu anul trecut şi, pe alocuri, chiar şi oamenii îmi par mai relaxaţi, cel puţin la exterior.

Am participat recent la târgul pentru agricultură Indagra. Comparativ cu anul trecut a fost în creştere, atât din punct de vedere al expozanţilor cât şi al vizitatorilor. Se aşteaptă în 2014 chiar o creştere semnificativă a investiţiilor în terenuri agricole datorită liberalizării achiziţiei internaţionale, astfel, orice persoană fizică din UE va putea achiziţiona pământ din România. Cu aceasta, bineînţeles că şi preţurile vor creşte.

În schimb, piaţa construcţiilor pare să fie afectată de lipsa lichidităţilor din piaţă, existând chiar discuţii publice despre direcţionarea afacerilor pe pieţele internaţionale. O mişcare înţeleaptă, dar de lungă durată.

O zicală străveche spune că „nu poţi călca de două ori în acelaşi loc, într-un râu”, semnificând că totul este într-o continuă mişcare şi schimbare inevitabilă, necesitând o adaptare continuă. Aşa că vântul schimbării suflă în mod constant.

Atunci putem spune: “inevitabil va fi bine!”.

 

Cele bune,

Ciprian Rotaru

About The Author