Complexitatea lucrurilor care ne înconjoară, atât a mediului, dar și a sistemelor create de oameni care compun viața de zi cu zi pot părea imense la o primă vedere. Astfel, există structuri peste structuri, sisteme în interiorul altor sisteme, procese automate naturale sau artificiale, transmisii de date infinite, sisteme informatice șamd, toate funcționând simultan și fără oprire. În cazul în care am dori să privim mai în detaliu și să aflăm modul în care această lume funcționează, nu am avea îndeajuns de mult timp din cauza longevității reduse a vieții umane. Cel mai probabil ar fi nevoie pentru o singură persoană sute sau chiar mii de ani pentru a face acest lucru. Din fericire, nu este nevoie ca doar o singură persoană să obțină toată cunoașterea ci se pot crea sisteme compuse din mai mulți indivizi, care vor avea ulterior fiecare câte o singură parte, iar la final se va face o compilare a informațiilor pentru a salva timp. Cât timp? Depinde de sistem și complexitate, dar cu siguranță putem afirma ca nu există nimic inexplicabil, doar intervalele de timp care pot fi foarte lungi.
Există teorii care afirmă că sunt mai multe lumi, mai multe cosmos-uri care sunt cuprinse unul în celălalt, precum lumea noastră, cea a Pământului care este cuprinsă în lumea planetară, iar o alta – cea celulară, care este cuprinsă în cea a Pământului. La fel există și alte cosmos-uri sub acestea, dar și peste. Oamenii au acces direct doar în trei din aceste cosmos-uri, cel în care ne aflăm, cel planetar și celular. Pentru celelalte se pot formula doar teorii. De asemenea, toate elementele ce compun aceste lumi joacă un rol esențial pentru funcționarea acestora, practic nimic nu există fără un sens predefinit, chiar dacă nu este explicabil pentru moment, iar funcțiile fiecărui element nu pot fi schimbate. Similar cu o situație precum o globulă din sânge nu ar mai dori să preia oxigenul pentru a-l transporta. Acest lucru este imposibil deoarece așa a fost programată.
Este foarte ușor să te pierzi în așa de multe detalii, dar să nu uităm că și noi facem parte dintr-un sistem mai mare, exact ca într-o piesă de teatru, în care jucăm un rol atribuit de un regizor misterios cu un scenariu pe care îl aflăm de obicei pe scenă, neavând o pregătire de actor în prealabil și în care trebuie să improvizăm. Pentru o viziune de ansamblu a sistemului din care facem parte, ar trebui să fim, în același timp, actori și spectatori ai acestei piese.
Cu bine,
Editor Șef
Ciprian Rotaru