Necunoscutul totdeauna a avut o amprentă puternică asupra umanității, de la începuturile noastre dificile din preistorie, când oamenii erau nevoiți să locuiască în peșteri fără lumină, până la descoperirea revoluționară a focului, reprezentând una dintre scânteile cu care omenirea a reușit să făurească practic lumea în care trăim astăzi. Focul în combinație cu una dintre senzațiile pe care le împărtășim cu toții: curiozitatea, dar și cu ajutorul intuiției, reprezintă o tehnologie creatoare puternică. Lumea noastră este bazată pe inter-conectivitate, adică pe o constantă adăugare de noi elemente, de noi soluții, de optimizare și de creșteri în toate direcțiile. Posibilitățile sunt practic nelimitate. Am putea spune că totul pare ghidat de o forță misterioasă spre o direcție cunoscută într-un moment, dar schimbată într-un altul, ca un miraj în deșert, poate fi o plăsmuire a imaginației sau poate fi adevărat, totul într-o cursă nebunească spre un final îndepărtat care se află mereu dincolo de orizont. Poate iarba este chiar mai verde după gard, nu vom ști niciodată dacă nu vedem.
Un singur element nu este niciodată îndeajuns. Un cumul de elemente împreună cu alți factori și forțe trebuie să lucreze la unison pentru a realiza chiar și cel mai mic lucru. Chiar și pentru a nu face nimic, doar a respira, trebuie să se întâmple o multitudine de procese, atât în corp, cât și fizice, pentru a realiza existența, extrem de complexe.
Am citit mai demult o poveste interesantă. Un pescar se afla dis de dimineață pe o baltă. Ajuns prea devreme, nu știa ce să facă și se plictisea. Fiind încă noapte, nu putea să înceapă să pescuiască. Astfel, a început să își ocupe timpul cu diverse activități. Cum nu sunt prea multe lucruri de făcut pe întuneric, acesta se așeză pe malul bălții. Lângă el găsi o pungă mică, cu multe pietricele. A luat una și a aruncat-o în apă. I-a plăcut ce sunet scotea atunci când aceasta atingea apa. A început să arunce, una câte una, până când nu mai erau decât câteva. Între timp, începuse să se lumineze afară. La un moment dat, se uită mai bine la pietricele și își dă seama că sunt diamante. Din păcate le aruncase pe toate în apă.
Trezirea se face întotdeauna cu apă rece. Cu ajutorul tehnologiei oamenii au putut explora cele mai îndepărtate locuri ale planetei, adaptând în continuu orice mișcare la mediul în care se aflau. Valoarea este totdeauna direct proporțională cu efortul depus, iar cu cât este mai mare efortul, cu atât lucrurile sunt mai valoroase pentru noi. O maximă spunea: „urmează-ţi visele, oriunde te-ar duce”. Nu mai rămâne decât să visăm frumos şi să transformăm visul în realitate. Adică să ne trezim.
Cu bine,
Editor Șef
Ciprian Rotaru
