Într-o lume sălbatică, unde predomină arșița și distanțele uriașe, o armată de lucrători trudește zi și noapte pentru a menține în funcțiune un traseu vital pentru populația Australiei. Lucrătorii feroviari din această țară sunt unii dintre cei mai buni profesioniști în domeniul transportului de mare tonaj, căci în grija lor stă deplasarea unora dintre cele mai lungi și mai grele trenuri de marfă, vitale pentru marile industrii ale țării, dar și pentru supraviețuirea multor comunități îndepărtate și izolate. Urmăriți frânturi din viața acestora, obstacolele cărora trebuie să le facă față în noua serie Trenuri in Australia.

Programul Trenuri în Australia pătrunde în culisele industriei, cu mecanici de locomotivă și echipe de întreținere a garniturilor de tren și a șinelor, care lucrează pe unele dintre cele mai dure și mai spectaculoase rute. Aceştia sunt bărbații și femeile care mențin în funcțiune, conform programului prestabilit, o rețea feroviară incredibil de complexă. De la trenuri de pasageri și garnituri care transportă resurse miniere și diverse alte mărfuri până la echipele de întreținere care le susțin, urmăriți povestea mecanismelor interioare, sofisticate, care țin în mișcare această industrie vitală a Australiei.

BERNIE BAKER  – Mecanic de locomotivă

Bernie Baker iubește trenurile. Se consideră un veritabil „trenofil” și le conduce de 32 de ani. În cinstea lui, compania feroviară Southern Shorthaul Railway are chiar un tren care îi poartă numele: ”The Bernie Baker” e un omagiu adus pasiunii lui pentru trenuri și contribuției pe care a avut-o în industrie.

Dragostea lui Bernie pentru trenuri e atât de puternică încât, într-o zi, ca să facă o fotografie cu un tren în mers, Bernie a avut imprudența să se cațere pe un stâlp electric și s-a electrocutat violent. A stat în comă timp de două luni; când s-a trezit, își pierduse un picior, iar soția îl părăsise. O astfel de situație i-ar fi îngenuncheat pe mulți, dar Bernie nu s-a lăsat învins. Nu îi stă în fire să facă așa ceva. De-abia aștepta să se apuce din nou de treabă şi asta a şi făcut de îndată ce a avut voie. Iar de atunci nu s-a mai oprit.  Bernie conduce marfarul cu carne și cereale al companiei Fletcher, dar și un tren vintage pentru transportul de cereale, denumit ”The Bernie Baker”.

railway-aust-savannahlander

WIL KEMP – Mecanic de locomotivă

Mare iubitor de animale, Wil preferă să apese pe frâna trenului pe care îl conduce, numit Savannahlander, decât să calce vreun animal lipsit de apărare. Având pregătire de îngrijitor de grădină zoologică, știe să vorbească despre mai toate speciile de plante și animale de pe ruta Cairns-Forsayth. Pentru acest bărbat de 31 de ani din Queensland, unul dintre cele mai dificile aspecte ale jobului este că uneori mai trece cu trenul peste vreuna dintre speciile respective – dar oricând se întâmplă, el e gata să le sară în ajutor animalelor și să le îngrijească până se fac bine, atunci când se poate. De-a lungul anilor, a salvat nenumărate animale, printre care și cinci pui de cangur pitic, pe care i-a scos din marsupiul mamei lor moarte și i-a crescut la bordul trenului lui, Savannahlander. Puține lucruri nu a făcut Wil din trenul lui: de la a pescui pe fereastră, până la a-și sărbători a 30-a aniversare alături de familie și prieteni, și chiar a o cere de soție pe iubita lui, Melanie, în fața tuturor pasagerilor din tren.

LEIGH JOHNS – Mecanic de locomotivă

Leigh îl știa pe Wil de pe vremea când lucra la zoo și încă nu plecase de acolo ca să devină mecanic de tren. El i-a obținut lui Wil acest post, după ce s-au întâlnit înâmplător într-o zi în Cairns, iar de atunci sunt cei mai buni prieteni. Leigh are la activ șapte ani de experiență ca mecanic de locomotivă și e la fel de pasionat ca Wil de fauna și flora Australiei. Leigh, care e și muzician, adoră libertatea pe care i-o oferă meseria lui, pe lângă incredibilele peisaje australiene, pe care le vede schimbându-se subtil de la un anotimp la altul.

Sistemul de control al trenului Savannahlander datează din anii ’60 și conţine doar elementele de bază: accelerație, frână și cam atât. Ambele funcționează pe bază de presiune: cu cât e mai mult aer în sistem, cu atât merge trenul mai rapid și cu cât e mai mare presiunea aerului pe frâne, cu atât „saboții” apasă mai mult roțile. Nu e un sistem prea complicat, însă trebuie să petreci ceva timp la manete până când înveți toate manevrele. După cum spune Leigh, e o adevărată artă să conduci acest tren.

railway-aust-wilmar-sugar

BRUCE SMITH – Șef de tren

Trenul numit ”The Ghan” funcționează mai degrabă ca un orășel, Bruce Smith fiind primarul lui. În calitate de șef de tren, el trebuie să se ocupe de toate și de orice ar putea fi în neregulă la drum. Echipa lui lucrează non-stop, făcând legături între diverși mecanici de tren și ocupându-se de orice probleme sau cereri ale pasagerilor. În plus, Bruce e prima persoană de contact în caz de defecţiuni mecanice sau urgențe medicale la bord.

Ruta parcursă de ”The Ghan” e considerată printre cele mai reuşite din lume. În fiecare an, turiști din toată lumea străbat aproape 3000 km prin centrul deșertic al Australiei, trăind experiența acestei zone aride și deloc ospitaliere din confortul cușetelor lor de 5 stele.

Pentru administrarea acestui „orășel” lung de 800 metri e nevoie de o mică armată. Zeci de angajați lucrează la bordul trenului, dar și în afară, pentru a veghea la siguranța prețioasei lor încărcături: sutele de pasageri care îşi petrec aici vacanța mult visată. Bruce trebuie să se ocupe de problemele tuturor – chefi, personal pentru asistenţă tehnică, hamali pentru bagaje și personal pentru curățenie. Toți acționează pe frontul relațiilor cu clienții, încercând să facă față așteptărilor pasagerilor, de la cușetele de lux din partea din față a trenului până la locurile ieftine din spate. E ca și cum Bruce ar purta pe umeri toată greutatea trenului – doar că nu lasă niciodată să se vadă efortul.