Există din cele mai vechi timpuri ale omenirii o nevoie de a transmite rezultatele experiențelor proprii către generațiile viitoare. Aceste rezultate pot lua forma unor experiențe personale ori pot fi o știința exactă provenită din experimente sau pur și simplu descoperită accidental. Practic transmiterea acestor informații către viitor este similară cu un mesaj scris pe o hârtie, pus într-o sticlă și aruncată într-un ocean infinit. Nu se știe cu siguranță dacă va ajunge la destinație sau dacă va ajunge întreg mesajul, dar până la urmă speranța moare ultima. Cu toate că modalitățile de transmitere a acestor experiențe s-a schimbat de la o generație la alta, forța interioară care conduce către acest sentiment unic, de transmitere, care este împărtășit de toată omenirea, a rămas. Există probabil mii de zicale și proverbe care concentrează o vastă cunoaștere în doar câteva cuvinte. Unul dintre acestea, vechi de câteva mii de ani, spunea: “dacă nu știi să zâmbești, nu îți deschide magazin”. Simplu și la obiect. Lista poate continua la nesfârșit.

Este bine cunoscut faptul că există legi fixe care guvernează întregul univers, precum gravitația: în alte cuvinte, orice obiect cade întotdeauna înspre un obiect cu o masă mai mare decât a acestuia. De unde provine această forță este încă necunoscut. Putem să recunoaștem că necunoscutul are magia lui, o anume mireasmă irezistibilă. Să descoperi, să vezi, să simți pe pielea ta, sunt lucruri care ne definesc pe noi ca oameni. Din imaginație la realitate. Din imaterial în material.

Ceea ce se află dincolo de cunoștințele noastre rămâne necunoscut până la experimentarea directă. Știința și lumea avansează în fiecare zi. Lumea de astăzi nu seamănă mult cu cea de acum câteva zeci de ani. Ceea ce a spart practic tiparele umanității a fost tehnologia care, folosită în mod benefic ne va transporta către stele ori va fi iarăși un scenariu în care istoria se repetă. Să sperăm că nu.

Am citit recent că civilizația noastră, pe care o cunoaștem atât de bine, nu se află la prima tentativă de evoluție către tehnologie foarte avansată. Nu se știe cu exactitate câte civilizații au fost înaintea noastră, mit sau realizate, ultima civilizație avansată, cea din Atlantida, a ajuns mult mai departe, dar a sfârșit prin a realiza tehnologii care au scăpat de sub control, conducând la un dezastru natural global. Un scenariu care se pare din ce în ce mai plauzibil și în zilele noastre.

Dorința omenirii a fost totdeauna să meargă mai departe și cât mai sus, să nu se mulțumească cu banalul și să caute mereu altceva. Cu toate că pare pe alocuri dificil şi, în același timp, periculos, trebuie să ieşim din aria noastră de confort. Pana la urmă, atracția pentru necunoscut a fost și va rămâne pentru o trăsătură fundamentală a noastră. Un vechi proverb japonez spunea: “Acceptă-ți soarta cu curaj”. Astfel, numai cei care sunt dispuşi să dea totul, pot avea totul.

 

Cu bine,

Editor Șef

Ciprian Rotaru

About The Author