Nu oricine poate lucra în domenii precum cel industrial, în construcţii sau şofer de tir spre exemplu. Trebuie ca aceste personaje să deţină mult mai multe calităţi, mai mult decât curaj şi mai mult decât voinţă, poate chiar puţină nebunie.
Am putut să experimentez ce înseamnă să fii şofer pe o maşină de teren. În alte cuvinte să fiu şi eu “un nebun pe patru roţi”. Este foarte interesant să simţi pe viu sentimentele celor care sunt “dependenţi de adrenalină”. În momentele acelea toate gândurile se opresc iar concentrarea este focusată pe momentul prezent. Orice mişcare greşită poate conduce către vătămare gravă sau chiar mai mult. Similar cu manevrele pe care sunt obişnuit să le fac atunci când ocolesc o groapă, sau pe cineva în trafic prin Bucureşti. Sentimentul este asemănator, numai că finalitatea diferă, în acest caz rezultând nervi nu plăcere.
Spritul de aventură există în noi toţi, dar acesta trebuie întâi cultivat… Dacă facem strict o muncă de birou, deseori repetitivă, confortabilă, ajungem să nu simţim viaţa la adevărata sa grandoare. Nesiguranţa trebuie să ia locul, din când în când siguranţei. Până la urmă, nimic nu este 100% sigur…foarte sigur este că la un momentdat vom muri şi ca în România nu vor exista autostrăzi până în 2020. Mai demult bateam recordul pentru singura ţară din Europa în care poţi străbate toate autostrăzile într-o singură zi. Draguţ.
Putem afirma totuşi că nu ducem o lipsă acută de aventură. Suntem totuşi în “Dracula Land” iar oricând putem întâlni un “vampir”. Cel puţin aşa este reprezintată ţara noastră în filme. În orice film văzut de mine, românii sunt ori ţărani ori traficanţi.
Deci, aventură găsim la orice pas, putem spune chiar şi că ieşitul din casă este o aventură…
Au avut loc şi câteva târguri la care am participat: TIB, Stivex şi IEAS. În linii mari, piaţa de intralogistică este asemănătoare celei de anul trecut, există loc şi de mai bine iar estimările pentru anul viitor sunt incerte. Nimic nou. În schimb TIB-ul de anul acesta a fost mult mai diversificat şi mai activ comparativ cu 2011, existând chiar şi o zonă dedicată companiilor din China. O mişcare înţeleaptă.
Apropo de China, am citit un proverb chinezesc, vechi de peste două mii de ani: “Dacă nu ştii să zâmbeşti, nu îţi deschide magazin”. Da, cei de la standurile chinezeşti 90% chiar zâmbeau, non stop.
Dacă nu suntem dispuşi să ieşim din zona de confort personal, nu vom învăţa nimic. Nu vom avea poveşti interesante de spus, mâncarea nu va mai fi la fel de gustoasă şi berea nu va fi la fel de rece. Aşa că, să ieşim din zona de confort şi să înceapă aventura!
Cele bune,
Ciprian Rotaru