Nu de puține ori se întâmplă, noaptea când mă uit la cerul plin de stele, sa pun probabil aceleași întrebări pe care le-au pus și strămoșii mei: cine suntem, de unde venim și cum am ajuns pe Pământ? Omenirea, de-a lungul mileniilor, a fost fascinată de aceste întrebări învăluite într-un mister adânc. Practic, sunt doar câteva dintre întrebările eterne care au stârnit din vechi timpuri curiozitatea. Născându-ne cu o memorie ștearsă, trebuie să ne bazăm pe experiențele predecesorilor noștri să aflăm o direcție, dar și să evităm anumite greșeli pe care suntem predispuși să le facem. Cu ajutorul tehnologiilor moderne, se preconizează în viitorul, nu foarte îndepărtat, că vom avea posibilitatea doar cu ajutorul unei singure pastile să ne imprimăm toate memoriile necesare, astfel scurtând cu mult timpul petrecut învățării. În alte cuvinte, vom ști de la bun început toată istoria care s-a petrecut înaintea noastră și vom putea avea o viziune nealterată a realității în care trăim. De asemenea, ne vom putea instrui în diverse domenii foarte rapid. Ceea ce ar fi durat zeci de ani de acumulat, in special la nivel de practică, ar putea deveni numai câteva luni. Posibilitățile vor fi practic nelimitate.

Se spune că, cu cât oamenii au fost mai aproape de începuturile Universului, cu atât mai aproape erau de adevăr și, implicit, cu atât era mai ușor de deslușit misterele care îi înconjurau, iar cu cât avansăm mai mult în viitor cu atât ne îndepărtăm de adevăr și ne va fi mai greu de a afla răspunsul la multe întrebări ce vor veni, chiar și la cele de bază.

Se pare că tot încercam să facem din ce în ce mai mult, dar 24 de ore nu sunt îndeajuns. Apropo de aceasta îmi aduc aminte de o scurtă poveste. Nu demult, un mare savant în știință era la masă într-un restaurant cu mulți prieteni sărbătorind ultimele reușite. Acest savant era renumit pentru obiceiurile sale și excesele în privința băuturii chiar și la vârsta înaintată la care era, de peste 60 de ani. La un moment dat, la masă se așază un vechi prieten și, pentru ca nu s-au mai văzut demult, acesta se ridică în picioare, ridică paharul și spune: “La mulți ani acestui om care a băut în toată viața lui atât de mult încât ar umple acest local cât înălțimea mea”, spune gesticulând frenetic. Savantul se ridică în picioare, se uită la acea înălțime indicată de amic și spune melancolic: “Am atâția ani și mai am așa mult până când îl voi umple pe tot!”. În concluzie, toți suntem contra cronometru.

Având în vedere că majoritatea teoriilor sunt bazate în principal pe observații, atât a experimentelor cât și a proceselor sau fenomenelor naturii, ce se întâmplă cu procesele care nu pot fi observate, care practic compun realitatea pe care o vedem? În esență, o viziune total obiectivă asupra lumii nu ar putea exista decât în teorie.

Natura umană totdeauna a încercat să deschidă noi căi pentru cunoaștere, de a-și depăși limitele și de a merge acolo unde nimeni nu a mai fost niciodată. Astfel, să ieșim din zona de confort, să pășim în nesiguranță și să cunoaștem o infinitate fără frontiere.

 

Cu bine,

Editor Șef

Ciprian Rotaru

About The Author