Lucrurile pot părea deseori precum un miraj în deșert, ceva imaginar, poate că se află acolo, poate că nu. Cine știe? Mergem înainte dar distanța rămâne aceeași. Pe principiul azi nu dăm gratis, mâine da, acest “mâine” nu vine niciodată. Până la urmă nu este destinația cel mai important aspect al unei călătorii, ci și drumul până acolo joacă un rol la fel de important. Poate chiar mai important. Am citit mai demult o poveste interesantă. Un pescar se afla dis de dimineață pe o baltă. Ajuns prea devreme nu știa ce să facă, se plictisea. Fiind încă noapte, nu putea să înceapă să pescuiască. Astfel, a început să își ocupe timpul cu diverse activități. Cum nu sunt prea multe lucruri de făcut pe întuneric, acesta se așeză pe malul bălții. Lângă el găsi o pungă mică, cu multe pietricele. A luat una și a aruncat-o în apă. I-a plăcut ce sunet scotea atunci când aceasta atingea apa. A început să arunce, una câte una, până când nu mai erau decât câteva. Între timp începuse să se lumineze afară. La un moment dat se uită mai bine la pietricele și își dădu seama că sunt diamante. Dar din păcate le aruncase pe toate în apă. Concluzionând, este o situație foarte comună și des întâlnită.
Comparativ cu un deșert, am putea spune că situația economică actuală este similară, doar că deșertul nu e gol ci este plin de oameni “însetați” care merg toți în aceeași direcție, adică înainte, spre o oază de relaxare, financiară în situația noastră. Oazele sunt de obicei foarte puține în deșert, iar datorită căldurii intense și soarelui arzător, mintea joacă feste și se văd deseori miraje, astfel încât, pe alocuri putem observa oameni care sunt relaxați cu motive bine întemeiate, dar care nu există în realitate. În alte cuvinte, majoritatea țin în mână chei la niște uși deschise.
Cu toată că este periculos și deșertul are frumusețile sale. Trebuie doar căutate și bineînțeles găsite. Astfel, să înceapă aventura!
Numai bine,
Ciprian Rotaru