Universul este într-o continuă expansiune conform ultimelor teorii științifice, dar și într-o accelerare. O expansiune într-un infinit necunoscut, similară oarecum cu o grabă către un loc important, la fel de misterios. Având în vedere că și noi facem parte din Univers, ar trebui să simțim „la prima mână” această acțiune. Există o zicală care îmi place: “ceea ce este în mare, este și în mic”, adică legile fundamentale sunt valabile oriunde, doar că produc efecte diferite. Poate pentru noi efectul este să ne grăbim în trafic, de aceea vedem atât de multă lume care merge foarte rapid fără niciun motiv întemeiat.
Există în ultimul timp un trend, în care lucrurile, chiar și operele de artă, se lasă neterminate cu un motiv. Acesta diferă în funcție de subiect și autori, dar concluzia este similară: finalitatea pare să fie un lucru din ce în ce mai nedorit. În realitate, s-ar părea că nimic nu este cu adevărat final. “Nu poți călca de două ori, în același loc, în același râu”, semnificând că totul este într-o continuă mişcare şi schimbare inevitabilă, necesitând o adaptare continuă. O clădire după ce este construită este ușor erodată de elementele naturii, doar că efectele nu sunt vizibile imediat deoarece este un proces subtil.
Am citit mai demult o poveste: într-un regat îndepărtat, cu mulți ani în urmă, doi hoți au fost prinși și trebuiau să fie pedepsiți. Pe vremea aceea pedeapsa era capitală, dar din fericire unul dintre hoți cunoștea regele care dădea sentințele. Pentru a le mai da o șansă, regele le propune un test pe care, dacă îl puteau trece, aceștia își vor păstra viețile. Testul consta în a trece de pe o parte pe cealaltă a unei prăpăstii foarte adânci cu ajutorul mâinilor și a unei sfori legate de ambele părți. Trece primul dintre ei, încet, balansându-se în stânga și în dreapta, ajungând, în cele din urmă, pe partea cealaltă. Celălalt, speriat, îl întreabă: “Ce tehnică ai folosit pentru a trece, cum ai reușit să îți păstrezi echilibrul?”. Acesta răspunde: “Nu am folosit nicio tehnică, doar că atunci când mă balansam prea mult spre dreapta, mă echilibram mișcând corpul spre stânga și invers”.
Orice ar fi, trebuie să înțelegem că viitorul este practic nelimitat, una dintre legile universale spune că dacă nu se poate dovedi contrariul, orice este posibil, iar cu puțin optimism și multă convingere visele se vor transforma, la un moment dat, în realitate.
Cu bine,
Editor Șef
Ciprian Rotaru