Dacă ar fi să ne gândim care este modalitatea de raportare la realitatea noastră, ne-am da seama că aceasta se realizează exclusiv prin simțuri. Ceea ce vedem, auzim, mirosim, gustăm și ceea ce atingem sunt practic întreaga noastră realitate. Tot ce gândim, toate ideile noastre, memoriile și practic tot ceea ce suntem și ce vom fi au pornit din aceste filtre – simțurile. De asemenea, mintea noastră este oglinda realității pe care o vedem. Toate aceste elemente trebuie să funcționeze la parametri optimi pentru o bună funcționare a organismului. Dacă unul dintre aceste elemente s-ar deteriora sau ar funcționa la parametri diferiți, implicit și echilibrul general ar sistemului ar avea de suferit. Din fericire, organismul a fost creat și adaptat astfel încât o parte dintr-o funcție, în caz de funcționare anormală, să poată fi preluată pentru un timp de o alta, pentru a compensa, până la revenirea parametrilor optimi ale acelei funcții. În alte cuvinte, o operă de artă tehnologică, pe care o putem doar admira și la care ne putem raporta încercând să reproducem o parte artificial.
Lumea tehnologică este practic o reprezentare, încă o oglindire a minții noastre, dar nu a oricărei minți, ci a uneia care își cunoaște mediul și funcțiile prin intermediul unor simțuri perfecționate. Dacă am putea să mergem în timp și să explicăm unui om din secolul 15 că în viitor vom merge cu trenuri, acesta își va imagina o trăsură foarte lungă trasă de 1000 de cai. Un lucru aproape de neconceput – motorul cu abur, să nu mai vorbim de motoarele cu reacție.
Similar cu funcționarea noastră, simțurile în tehnologie sunt preluate de către senzori, iar cu cât este mai sensibil un senzor cu atât mecanismul funcționează mai corect.
Tehnologia este folosită pentru prelungirea simțurilor noastre, spre exemplu, cu o cameră ultra sensibilă la lumină putem vedea noaptea, cu un sistem de raze X putem vedea în corpul uman, cu un telefon inteligent ne putem extinde memoria șamd. Nu putem totuși să nu vedem și un efect invers, prelungirea simțurilor nu trebuie să însemne înlocuirea acestora, deoarece orice nu este folosit întră automat într-un proces de atrofiere. Statul prea mult pe scaun conduce către o atrofiere a mușchilor, la fel și nefolosirea simțurilor conduce către deteriorarea acestora. Dacă tehnologiile au fost create pentru a perfecționa simțurile noastre, atunci nu trebuie să fim împotriva acestui curent de dezvoltare.
Cu bine,
Editor Șef
Ciprian Rotaru