Timpul este foarte prețios, poate cel mai de preț lucru disponibil și la îndemână nouă. Multe se pot întâmpla într-o secundă, la fel cum puține se pot întâmpla într-un an. Puterea prezentului, aici și acum, poate schimba orice viitor. Este nevoie doar de dorință și puțină direcție. Cu toate acestea, viteza joacă un rol foarte important stabilind deseori reușita. Poate însăși viteza este cea care dă satisfacția la final chiar mai mult decât ajungerea la destinație. Nesiguranța și sentimentul că totul se poate sfârși într-o secundă obligă menținerea unei stări de maximă veghe. Toate simțurile sunt active și la capacitate maximă, iar concentrarea la un nivel înalt, similar unei curse de mașini fără pauze, în care contează cine este în frunte pe timpul cursei și nu cine termină primul.

Să faci cât mai mult cu cât mai puţin, să fii eficient, să stai în faţă, sa nu cedezi şi să fii primul. Oare cât de des se aud aceste fraze în zilele noastre? Poate chiar prea des. Mereu când aud aceste lucruri nu mă gândesc neapărat la oameni, ci mai degrabă la roboţi şi la filme cu maşini foarte eficiente care lucrează la unison şi care construiesc ceva măreţ. Apropo de roboţi şi scenarii de filme science-fiction, am citit mai demult ceva interesant, un posibil scenariu (pozitiv) despre cum va fi lumea în viitor, sau cum ar trebui să evolueze lucrurile într-o direcţie bună. Astfel, în viitorul nu foarte îndepărtat, nu va mai munci nimeni. În schimb vor munci roboţii, iar oamenii vor călători tot timpul. Transportul va fi efectuat pe şosele speciale, dotate cu mecanisme de captare a energiei degajată de Pământ, iar toate vehiculele vor circula cu ajutorul unor dispozitive speciale pentru captarea energiei degajată de acele mecanisme.

Am citit mai demult o poveste: un om pe nume Yuksel, care trăia în India, într-un oraș oarecare, a avut un vis repetitiv, trei nopți la rând. Se spune că dacă visezi același lucru mai multe nopți la rând înseamnă că e un semn și că visul trebuie luat în considerare. Visul era despre el, care ajungea la un castel din Europa. Lângă castel exista un pod, iar la baza acestuia dezgropa și găsea o comoară. Cu gândul la bogăție, fără să stea prea mult pe gânduri, a luat primul avion spre acea țară. Ajuns acolo, a găsit acel castel exact ca în vis. Din păcate era păzit. Una dintre gărzi l-a întrebat ce caută acolo deoarece devenise suspicios. Yuksel i-a povestit despre visul său. Garda, râzând, i-a răspuns sec: “Ești nebun! Daca ar fi să cred și eu toate visele…chiar acum câteva zile am visat trei nopți la rând același vis. Eram altcineva, mă numeam Yuksel și locuiam în India, iar în spatele sobei unde stăteam, am găsit o comoară…”. Surprins, Yuksel s-a întors rapid acasă și căutând în spatele sobei a găsit comoara.

În realitate, nu există nicio garanție pentru nimic și există chiar posibilitatea ca mâine, 1+1 să nu mai facă 2. Astfel, să ieșim din zona de siguranță și să pășim spre necunoscut. Adevăratele comori sunt ascunse bine, de obicei prea aproape ca noi să le vedem.

 

 

Cu bine,

Editor Șef

Ciprian Rotaru

About The Author