Trăim într-o lume interconectată, dar și într-un univers interconectat. Un efect într-o parte a universului este simțit pe o rază în funcție de intensitate, exact ca o piatră aruncată într-un lac, în care valurile pornesc de la locul impactului cu apa în toate direcțiile până când acestea ajung la maluri. Cu toate că pare câteodată că lucrurile stau pe loc sau se mișcă foarte încet, în realitate este contrariul. Spre exemplu, sistemul nostru solar parcurge o orbită în jurul galaxiei cu o viteză de aproximativ 828.000 Km/h, iar galaxia noastră – Calea Lactee – se mișcă prin Univers cu o incredibilă viteză de 2,1 mil Km/h. Suntem practic călători prin spațiu, iar spațiul nu reprezintă doar un vid. Există microorganisme care pot rezista chiar și în cele mai dure condiții, chiar și în spațiu. Recent au fost descoperite microorganisme care trăiesc în straturile superioare ale atmosferei.

Sonda Voyager 2 a intrat luna aceasta în spațiul interstelar, depășind granițele sistemului nostru solar, ieșind din bula protectoare a Soarelui – heliosfera – un strat extern format din particule de energie ridicată emise de Soare. Sonda va trimite date despre ce se află dincolo de această barieră.

Cum a ajuns omenirea pornind de la un început atât de umil, precum desenele de pe pereții peșterilor, dintr-o beznă totală înainte de descoperirea focului, cu o teamă perpetuă de a nu fi mâncați de animalele nopții, la a merge pe Lună sau a călători prin spațiu? O serie de evenimente cheie culminate de intuiție care au creat un efect în lanț, exact ca piesele din jocul de domino, care, odată puse în mișcare, nu se vor opri, datorită forțelor mecanice, până când ultima piesă va cădea. Unde va cădea această piesă? Cu siguranță vom afla.

Cu bine,

Editor Șef

Ciprian Rotaru

About The Author