Totul se întâmplă cu un motiv și, de obicei, acest motiv reprezintă deciziile nu tocmai bune care sunt luate sub incidența impulsurilor. Există teorii care spun că nimic în acest Univers nu are o lipsă de rol, ba chiar există unul foarte bine determinat și, de ce nu, poate chiar predefinit. Ca și cum o logică necunoscută și infinită ar sta ascunsă pretutindeni. Ca un mister perpetuu asemănător cu păpușile matryoshka, în care odată ce ai făcut o descoperire esența acesteia are altă conotație. O teorie recentă și foarte interesantă aduce un posibil răspuns la o întrebare pusă de filozofii și oamenii de știință din cele mai vechi timpuri ale omenirii și care a rămas un mister până în zilele noastre: ce este conștiința? Un răspuns posibil ar fi următorul: având în vedere faptul că întregul Univers este compus din atomi care nu diferă unul de celălalt, ci doar legăturile dintre aceștia diferă și compun materia astfel încât conștiința ar putea fi o altă stare a materiei, o combinație incredibil de complexă de atomi care sunt luați ca un întreg, indivizibil. Cu așa de multe descoperiri zilnice nu sunt puține momentele când poate simțim că facem parte dintr-un film science-fiction, doar că nu suntem în rolul principal și jucăm doar în trailer, făcând parte din decor.
Am citit mai demult o poveste: într-un regat îndepărtat, cu mulți ani în urmă, doi hoți au fost prinși și trebuiau să fie pedepsiți. Pe vremea aceea pedeapsa era capitală, dar din fericire unul dintre hoți cunoștea regele care dădea sentințele. Pentru a le mai da o șansă, regele le propune un test pe care, dacă îl puteau trece, aceștia își vor păstra viețile. Testul consta în a trece de pe o parte pe cealaltă a unei prăpăstii foarte adânci cu ajutorul mâinilor și a unei sfori legate de ambele părți. Trece primul dintre ei, încet, balansându-se în stânga și în dreapta, ajungând, în cele din urmă, pe partea cealaltă. Celălalt, speriat, îl întreabă: “Ce tehnică ai folosit pentru a trece, cum ai reușit să îți păstrezi echilibrul?”. Acesta răspunde: “Nu am folosit nicio tehnică, doar că atunci când mă balansam prea mult spre dreaptai, mă echilibram mișcând corpul spre stânga și invers”.
O zicală străveche spune că „nu poţi călca de două ori în acelaşi loc, într-un râu”, semnificând că totul este într-o continuă mişcare şi schimbare inevitabilă, necesitând o adaptare continuă și un echilibru perfect.
Cu bine,
Editor Șef
Ciprian Rotaru