A existat de-a lungul timpului o tendință atât a oamenilor, dar și a naturii, de înlocuire a unor procese cu altele, cu unele de obicei îmbunătățite, dar mai eficiente din diverse puncte de vedere. De asemenea, această înlocuire a vechiului cu noul cel mai probabil își are rădăcina în modul în care universul din care facem parte funcționează. Practic în toate galaxiile regăsim sori care se sting, comete și meteoriți care se deplasează cu viteze incredibile, planete care se nasc, iar altele sunt distruse, explozii extrem de puternice șamd. Am putea spune că nu există deloc liniște, dimpotrivă, universul este un loc extrem de zgomotos, dar în același timp și periculos. Nu ne putem decât întreba ce forțe impresionant de mari pot anima tot acest peisaj. Am putea spune că aceste forțe și procese sunt în esență niște tehnologii naturale, având în vedere că toate tehnologiile pe care noi le folosim sunt într-o oarecare măsură create în oglindă cu cele din mediul înconjurător. 

Ce determină și influențează această înlocuire perpetuă? Pentru noi oamenii am putea spune că filozofia noastră și nevoia interioară de a merge mai departe, de a explora locuri noi, de a descoperi și de a ne auto-descoperi, joacă un rol important în acest proces. Adică o eficientizare a creațiilor noastre adaptate la timpul relativ scurt de viață pe care îl avem. O cursă contra timp, în care timpul este singura constantă.

Au existat, de asemenea, și dezvoltări forțate. Orice tehnologie sau proces, pentru a-și demonstra utilitatea are nevoie de un interval de timp pentru a se integra cu alte procese, iar în funcție de aceste interacțiuni pentru modelele viitoare pot fi trasate alte caracteristici care ulterior vor face interacțiunile mai eficiente. În cazul în care intervalul de timp este prea scurt, dezvoltarea ulterioară poate merge într-o direcție în care adăugarea de noi caracteristici să nu mai fie posibilă, iar în cazul în care intervalul este prea lung, dezvoltarea să nu mai fie posibilă datorită celorlalte procese care și acestea la rândul lor funcționează pe aceleași principii și care s-au dezvoltat între timp în alte direcții. Astfel, se poate obține o stagnare și ulterior o involuție în locul unei evoluții naturale. 

Există o infinitate de procese care au loc simultan, iar toate aceste procese compun un sistem care se dezvoltă inevitabil într-o direcție necunoscută nouă. În același timp și noi facem parte din acest sistem mecanic și funcționăm în concordanță cu direcțiile sale presetate de dezvoltare. Similar cu organele din corpul uman, fiecare celulă joacă un rol esențial pentru buna funcționare și dezvoltare, dar în același timp nu niciuna nu poate alege să nu funcționeze în direcția în care a fost construită.

Cu bine,

Editor Șef

Ciprian Rotaru

About The Author