Iată că au venit și primele semne de vară: căldura mare, aglomerația, “marea de mașini” din trafic și nervii întinși la maxim. În stil caracteristic se anunță o vară toridă, ca de obicei, dar și plină de evenimente, cumva în același ton cu începutul acestui an, adică în forță.

Totul pornește cu o căutare, de obicei a unei valori, în cazul nostru a unei comori. Sa ne imaginăm un tărâm îndepărtat plin de mister, unde primejdia se află la fiecare pas, vrăjitori și vrăjitoare, răul, binele și, bineînțeles, lupta perpetuă dintre acestea. Comparativ, nu diferă cu mult de lumea în care trăim. E îndeajuns să pășești curajos câțiva km în afara orașelor. De parcă am trăi un basm, totul aflându-se într-un val de mister atipic si poate puțin stereotipic, unde realitatea se îmbină armonios cu o ficțiune demnă de Hollywood. Se spune că pe meleagurile noastre încă mai există practici de magie. Nu mă miră, ar explica multe…

Magia este peste tot, trebuie doar conștientizată. Un exemplu relevant și foarte simplu de mister inexplicabil, pe care nici știința nu l-a dezlegat până acum este: cum poate un lucru imaterial – gândul, să controleze un lucru material precum corpul. Tehnic, pare imposibil. Răspunsul a fost magia. O inginerie spectaculoasă!

Am citit mai demult o poveste: un om pe nume Yuksel, care trăia în India, într-un oraș oarecare, a avut un vis repetitiv, trei nopți la rând. Se spune că dacă visezi același lucru mai multe nopți la rând înseamnă că e un semn și că visul trebuie luat în considerare. Visul era despre el, care ajungea la un castel din Europa. Lângă castel exista un pod, iar la baza acestuia dezgropa și găsea o comoară. Cu gândul la bogăție, fără să stea prea mult pe gânduri, a luat primul avion spre acea țară. Ajuns acolo, a găsit acel castel exact ca în vis. Din păcate era păzit. Una dintre gărzi l-a întrebat ce caută acolo deoarece devenise suspicios. Yuksel i-a povestit despre visul său. Garda, râzând, i-a răspuns sec: “Ești nebun! Daca ar fi să cred și eu toate visele…chiar acum câteva zile am visat trei nopți la rând același vis. Eram altcineva, mă numeam Yuksel și locuiam în India, iar în spatele sobei unde stăteam, am găsit o comoară…”. Surprins, Yuksel s-a întors rapid acasă și căutând în spatele sobei a găsit comoara.

Astfel, să ieșim din zona de siguranță și să pășim spre necunoscut. Adevăratele comori sunt ascunse bine, de obicei prea aproape ca noi să le vedem. Astfel, să înceapă aventura!

 

Cu bine,

Ciprian Rotaru

 

 

About The Author