La mulţi ani! Vă urez tuturor un an nou plin de realizări! Anul 2014 se pare că a început într-o oarecare forţă, probabil strâns corelată cu temperaturile ridicate pe care le-am avut în ultima perioadă. Acum, expresia „se mişcă după cum bate vântul” începe să aibă puţină logică. Dar nicio grijă. Precum zicala toate lucrurile frumoase sunt ori scurte, ori nu durează veşnic, şi-a făcut prezenţa şi zăpada mult aşteptată… însemnând un nou prilej pentru oameni de a fi împreună: în trafic, pe stradă, în lift sau pe terasa de la Mall, nu contează unde, fii sigur că va fi
aglomerat. Pe principiul, unde-s mulţi puterea creşte…Oare? Şi să nu uităm goana după locul de parcare! O veche problemă care se transformă într-o adevărată aventură cu peripeţii. Unii chiar ar putea scrie o carte, pe bune. Apropo de aglomeraţie, nu trebuie să uităm că trăim într-o lume interconectată, cu legături între toate domeniile, în care energiile nu sunt separate, ci se unesc la diferite nivele.
Cum arată economia la început de an? Similară cu cea din 2013, bineînţeles, dar cu mici diferenţe de structură şi mentalitate. E normal, totul este într-o continuă schimbare. Se simte puţin şi un exces de „joie de vivre”, estimez că de la temperaturile mai ridicate din ultima vreme şi de la concediu. Oricum, în aer este un tonus pozitiv. Probabil că are legătură şi cu faptul că 2014 este an electoral, astfel, multe păreri sunt optimiste în privinţa creşterii economice. Rămâne de văzut dacă este şi sustenabilă.
A avut loc un târg foarte interesant – CES 2014, în Las Vegas, cel mai mare târg de tehnologii din lume. Putem spune că tendinţa generală este înspre inovaţie şi ieşirea din tiparele vechi. Science-fiction-ul devine încet realitate. Precum zicala „viaţa este o comedie, nu o tragedie”, cred că se va transforma treptat într-o comedie science-fiction în care vom juca un rol principal. Sper.
Îmi aduc aminte de o poveste veche. Într-o dimineaţă, într-un oarecare sat, o femeie bătrână îşi pierduse acul de cusut. A început să îl caute pe drumul din faţa casei. Sătenii, văzând că se chinuia să găsească acul, au început să dea o mână de ajutor. După un timp de căutări, un sătean o întreabă pe femeie: „Spune-ne, te rugăm, cam pe unde ai pierdut acul? Drumul este foarte mare şi ne-ar ajuta”. Femeia răspunde: „Am pierdut acul în casă, nu pe drum”. Sătenii nedumeriţi: „Şi atunci de ce nu îl cauţi în casă?!”. Femeia răspunde: „În casă nu este lumină, pe drum da. Este răsărit de soare!”.
Numai bine,
Ciprian Rotaru
