Renovarea podurilor a devenit în multe locuri o necesitate stringentă. Însă închiderea lor pentru efectuarea lucrărilor de reabilitare pune presiune pe infrastructura din jur. Un proiect aflat în plină desfășurare în Luxemburg ne arată că există o alternativă.
Aici este punctul central al țării, locul unde capătă convergență toate dimensiunile – comercială, socială și turistică – și este și un nod de trafic ce depinde de funcționarea impecabilă a sistemelor de gestionare a circulației. Deci, ce se întâmplă atunci când una dintre cele mai importante artere de circulație care leagă Orașul Vechi de instituțiile europene de pe Platoul Kirchberg, nu se ridică la înălțimea cerințelor actuale de trafic? Este cazul așa-numitului Pod Roșu sau „Pont Rouge”, cunoscut oficial drept Pont Grande-Duchesse Charlotte – un pod de oțel lung de 355 de metri, din 1965, care se întinde peste râul Alzette și cartierul Pfaffenthal, la o înălțime de 74 de metri.
Structură impresionantă, renovare neobișnuită
Podul Grande-Duchesse Charlotte este o structura inginereasca impresionanta. Cu toate acestea, renovarea este necesară nu doar din cauza suprasolicitării severe, ci și pentru a satisface cerințele de rezistență și durabilitate pentru deceniile următoare. În același timp, este și o ocazie bună de a revizui conceptul acestui pod în ansamblu. Șoseaua cu șase benzi va fi reorganizată în patru benzi destinate traficului auto și, respectiv, două benzi pentru tramvai, în vederea unei mai bune gestionări a volumului mare de trafic și pentru încurajarea utilizării transportului public. Traseele pietonale și pistele pentru biciclete de pe ambele părți vor fi lărgite, iar bariera actuală de plexiglas a balustradei de protecție va fi înlocuită cu o structură cu grilaj metalic, care, în plus, va fi iluminată cu becuri cu LED.
Este vorba despre o modernizare de anvergură, care presupune mult timp și care, în plus, trebuie realizată fără blocarea traficului. Thomas Stihl, Managerul Diviziei de sisteme pentru poduri la SEH, prezintă problema în linii generale: „Renovarea podurilor de o asemenea dimensiune ridică probleme complexe, iar abordările convenționale duc, de regulă, la închiderea podului.” Astfel de situații impun însă o soluție specială: SPS – Sistemul inovator de Panouri Sandwich.
SPS – o tehnologie care a făcut istorie
SPS, un compozit din oțel cu miez din poliuretan, este utilizat cu succes de aproximativ 20 de ani. Plaja sa de aplicații acoperă platforme offshore, punți de nave, planșee în clădirile cu multe etaje, terasamente de metrou și trenuri suburbane, precum și poduri. Iar aceasta nu este nici pe departe lista completă a utilizărilor posibile. De-a lungul anilor, panourile de tip sandwich oțel-poliuretan-oțel s-au dovedit a fi un element indispensabil în multe arii structurale. Cu atât mai mult acolo unde se ridică problema durabilității, a rezistenței, a reducerii greutății, a fezabilității sau a gestionării costurilor. Iar acum, la renovarea Podului Roșu din Luxemburg, SPS a dovedit, încă o dată, potențialul principiului sandwich.
De când există tehnologia SPS?
La Universitatea Carleton din Ottawa (Canada), a fost inițiat în 1993 un proiect de cercetare privind dezvoltarea unor bariere de gheață care să protejeze instalațiile offshore din Marea Beaufort. În acest context, Stephen Kennedy, „inventatorul” SPS, a avut ideea de a produce un material portant alcătuit din oțel și plastic, capabil să reziste la impactul cu banchizele de gheață pe mările agitate.
Ce este SPS?
Firma anglo-canadiană Intelligent Engineering a fost înființată pentru a lansa pe piață această idee. Împreună cu BASF, compania a creat un tip de plastic care, într-un element portant unic, combină avantajele caracteristice ale structurilor de oțel cu proprietățile fizice suplimentare rezultate din îmbinarea plăcilor de oțel cu plasticul. Rezultatul este SPS, un element alcătuit din două plăci de oțel care au între ele un miez solid din poliuretan. Acest material compozit alternativ este capabil să substituie metodele de construcție convenționale ce apelează la beton sau oțel. Fără viziunea și perseverența inventatorilor săi, SPS n-ar fi văzut niciodată lumina zilei. Iar modernizarea Pont Rouge din Luxemburg, în condițiile unui flux de trafic neîntrerupt, nu ar fi fost niciodată posibilă.
Pentru mai multe informații despre renovarea Podului Roșu sau despre sistemul SPS:
