Experimentele legate de teleportare au cauzat o adevărată vâlvă în zona science fiction, producând “babuini pe dos”, monştrii cu gene îmbinate şi nebuni dematerializați. În realitate, însă, experimentele sunt departe de a fi abominante, fiind destul de promiţătoare.
În 1998, fizicienii de la Institutul de Tehnologie din California (Caltech), împreună cu două grupuri europene, au făcut teoria de teleportare a IBM o realitate, teleportând cu succes un foton – o particulă de energie care poartă lumină. Echipa Caltech a citit structura atomică a fotonului, a trimis informaţia printr-un cablu coaxial de aproximativ un metru şi a creat o replică a fotonului în altă parte. Aşa cum s-a prezis, fotonul original nu a mai existat o dată ce replica acestuia a apărut.
Cu scopul de a efectua experimentul, grupul Caltech a trebuit să se întoarcă la ceva numit Principiul de Incertitudine al lui Heisenberg. Acest principiu afirmă faptul că nu poţi ştii simultan locaţia şi momentul mecanic al unei particule. Este, de asemenea, principalul obstacol al teleportării obiectelor mai mari decât un foton. Însă, dacă nu poţi ştii poziţia unei particule, atunci cum te poţi angaja
într-o teleportare cuantică? Cu scopul de a teleporta un foton fără a încălca Principiul lui Heisenberg, fizicienii de la Caltech au folosit un fenomen cunoscut sub numele de reţea de încurcare: este nevoie de cel puţin trei fotoni pentru a realiza teleportarea cuantică:
- Fotonul A: Foton care urmează să fie teleportat.
- Fotonul B: Fotonul transportat.
- Fotonul C: Fotonul care este încurcat cu fotonul B.
Dacă cercetătorii ar fi încercat să privească fotonul A mai atent fără reţeaua de prindere, aceştia s-ar ciocni de el şi, astfel, l-ar schimba. Prin încurcarea fotonilor B şi C, cercetătorii pot extrage unele informaţii legate de fotonul A, iar restul de informații ar trece la fotonul B prin intermediul reţelei de încurcare şi mai apoi la fotonul C. Atunci când cercetătorii aplică informaţiile de la fotonul A la fotonul C, aceştia crează o replică exactă a fotonului A. Cu toate acestea, fotonul A nu mai există aşa cum exista înainte ca informaţia să fie trimisă fotonului C.
În anul 2012, cercetătorii de la Universitatea de Ştiinţă şi Tehnologie din China au bătut un nou record de teleportare. Ei au teleportat un foton 97 kilometri, cu 81 kilometri mai departe decât recordul precedent. Cu doar doi ani mai târziu, fizicienii europeni au putut teleporta informație cuantică printr-o fibră optică obişnuită utilizată în telecomunicaţii. Având în vedere aceste progrese, se poate vedea cum teleportarea cuantică va afecta lumea calculului cuantic cu mult înainte ca acesta să ajute la ajungerea mai rapidă la locul de muncă dimineața. Aceste experimente sunt importante în dezvoltarea reţelelor care pot distribui informaţia cuantică la rate de transmisie mult mai rapide decât cele mai performante computere din ziua de azi. Totul se reduce la mutarea informaţiei de la punctul A la punctul B. Însă vor face vreodată oamenii excursii cuantice, de asemenea?
Teleportarea umană
Din păcate, transportatorii din “Star Trek” nu sunt doar o posibilitate foarte îndepărtată în viitor, însă poate o imposibilitate fizică. La urma urmei, un transportor care permite unei persoane să călătorească instantaneu către o altă locaţie ar putea necesita informaţiile acelei persoane pentru a călători la viteza luminii – şi asta este un mare nu, conform Teoriei Relativității a lui Einstein.
De asemenea, pentru ca o persoană să se teleporteze, computerul teleportor ar trebui să identifice şi să analizeze toţi acei atomii care alcătuiesc corpul uman. Existând mai mult decât o mie de miliarde de miliarde de atomi. Această maşină minune ar trebui să trimită informaţiile către o altă locaţie, unde o altă maşină minune ar trebui să reconstruiască corpul persoanei cu aceeaşi precizie exactă.
Cât de mult loc pentru erori ar putea exista? Uită de toate temerile legate de îmbinarea ADN-ului tău cu cel al unei muşte, deoarece dacă moleculele tale reconstituite chiar şi cu un milimetru în afară, ai “ajunge” la destinaţie cu câteva leziuni neurologice sau fiziologice. Iar definiţia “ajunge” ar fi cu siguranţă un punct de dispută. Individul transportat nu ar “ajunge”, de fapt, nicăieri. Întregul proces ar putea funcţiona mai mult ca un fax – duplicarea unei persoane care ar putea ajunge la capătul receptor, însă ce se va întâmpla cu originalul? Ce faci cu originalele tale după ce trimiţi fiecare fax?
Este posibil ca fiecare teleportare bio-digitală care a fost de succes să fi fost un act criminal, dar şi de creaţie în același timp. Fiecare dintre noi ar vedea digitalizarea corpului său în detaliu, crearea unei clone genetice complete, cu toate amintirile călătoriilor, emoţiile, speranţele şi visele.
Copia originală ar trebui să moară; adică, doar dacă suntem de acord cu noţiunea de duplicare a noastră de fiecare dată când trebuie să călătorim rapid dintr-o parte în alta a ţării şi să comitem o pruncucidere de fiecare dată când micul Jimmy se îndreaptă spre şcoală.
Cum va funcţiona teleportarea?
Teleportarea este una dintre acele tehnologii de genul “Frankenstein” care ne sperie pe atât de mult pe cât ne inspiră. Cu siguranţă, puterea de a călători instantaneu de la New York la Bangkok este, cu siguranţă, o putere după care să tânjeşti. Ar putea, în cele din urmă, să garanteze supravieţuirea rasei umane şi tehnologiile sale periferice ar putea schimba fundamental ceea ce înseamnă să fii om.
La urma urmei, dacă o maşină poate digitaliza orice însemni tu şi l-ar putea reconstrui în cealaltă parte a planetei, atunci de ce să te mai oboseşti cu o copie perfectă? Ce zici de o copie îmbunătăţită mai tânără, mai inteligentă, mai puternică şi mai fericită? De ce ar trebui să te îngrijorezi că îmbătrâneşti când ai putea pur şi simplu să te teleportezi şi să apari reînnoit?
Teleportarea bio-digitală ne tentează şi ne bântuie. De aceea, multe dinte viziunile noastre Sci-Fi legate de teleportare implică tragedii inerente şi o dezumanizare de groază. Deoarece, dacă vom realiza vreodată acest lucru, ar trebui să stăpânim viaţa, moartea, materia, spaţiul şi timpul. Cu siguranţă că unele bariere ar trebui să stea între umanitate şi o astfel de dumnezeire, nu? – Robert Lamb.
Foto: Discovery Channel
Sursă: www.howstuffworks.com