Numai în anul 2008, Statele Unite ale Americii au produs un procent estimat de 4,9 milioane de barili de țiței pe zi și a importat 9,8 milioane de barili pe zi din alte țări. Acesta este rafinat în benzină, kerosen și alte produse. Pentru a ține pasul cu consumul, companiile petroliere trebuie să caute în mod constant noi surse de petrol, precum să îmbunătățească producția, dar și unitățile de extracție existente.
Cum poate o companie să găsească petrol și să îl extragă din pământ? Poate ai văzut imagini cu petrol negru brut care țâșnește din pământ sau ai văzut sondă de țiței în filme și emisiuni, însă producția modernă de petrol este destul de diferită față de cum este înfățișată în filme.
Formarea petrolului
Petrolul provine din resturile de plante și animale (plancton), care au murit în mările antice cu aproximativ 600 milioane de ani în urmă. După ce organismele au murit, ele s-au scufundat în nisip și noroi pe fundul mării. De-a lungul anilor, organismele s-au descompus în straturi sedimentare. În aceste straturi era foarte puțin sau deloc oxigen, așadar microorganismele s-au descompus în compuși bogați în carbon, care au format straturi organici. Materialul organic amestecat cu sedimente a format șisturi cu granule fine sau roci sursă.
Pe măsură ce noile straturi sedimentare s-au depus, acestea au exercitat presiuni intense și căldură pe roca sursă. Căldura și presiunea au distilat materialul organic în petrol brut și gaz natural. Petrolul a curs din roca sursă și s-a acumulat în ceva mai gros și mai calcaros – piatră de nisip, numită rocă rezervor. Mișcările în Pământ au prins petrolul și gazele naturale în rocile rezervor dintre straturile de rocă impermeabilă, precum granit sau marmura.
Poziționarea petrolului
Fie că sunt direct angajați de o companie petrolieră sau contractați de o companie privată, geologii sunt cei responsabili de identificarea petrolului. Sarcina lor este să găsească condițiile potrivite pentru captarea acestuia – roca sursă potrivită, roca rezervor și captarea. Cu mulți ani în urmă, geologii au interpretat caracteristicile suprafeței și tipurile de sol existente cu ajutorul unor mostre mici obținute prin foraj de mică adâncime. Geologii moderni examinează, de asemenea, și rocile de suprafață și terenul, cu ajutorul suplimentar al imaginilor din satelit. Cu toate acestea, ei folosesc și o varietate de alte metode pentru a găsi petrol. Aceștia se pot folosi de măsurarea schimbărilor mici în câmpul gravitațional al Pământului, care ar putea cauza o scurgere de petrol. Geologii pot detecta mirosul hidrocarburilor folosind dispozitive electronice sensibile denumite „sniffer”. În cele din urmă, cel mai frecvent ei folosesc seismologia, creând unde de șoc care trec prin straturi ascunde de roci și interpretează undele care sunt reflectate înapoi la suprafață.
Pregătirea forării petrolului
Odată ce terenul a fost selectat, oamenii de știință supraveghează zona pentru a determina limitele acesteia și pentru a realiza studii de impact asupra mediului, în cazul în care este necesar. Compania petrolieră poate avea nevoie de contracte de închiriere, titluri și acces imediat înainte de găurirea terenului. Pentru zonele off-shore, competența legală trebuie să fie decisă.
Procesul de forare a petrolului
Echipajul platformei stabilește și începe operațiunile de foraj. În primul rând, începând cu gaura demarorului, echipa găurește suprafața până la o adâncime prestabilită, care este undeva deasupra locului unde ei cred că se află petrolul.
Odată ce ajung la adâncimea prestabilită, ei trebuie să ruleze și să cimenteze învelișul – învelișul secțiunii conductei din gaură pentru a o împiedica să se prăbușească. Învelișul conductei are spații în jurul ei pentru a o păstra centrată în gaură.
Testarea petrolului
Forajul continuă în etape: echipajul forează, apoi execută și cimentează noi învelișuri, apoi forează din nou. Atunci când părți din roca din noroi dezvăluie nisipul de petrol din roca rezervor, echipajul e posibil să fi atins adâncimea finală. În acest moment, aceștia scot aparatul de foraj din gaură și efectuează o serie de teste pentru confirmarea constatării.
Extragerea petrolului
După ce constatarea a fost pozitivă, echipajul pune o pompă la sursă. În sistemul pompei, un motor electric conduce o cutie de viteze care mișcă o pârghie. Pârghia împinge și trage o tijă în sus și în jos, iar sistemul forțează pompa în sus și în jos, creând o aspirație care trage în sus petrolul prin sondă.
Forarea petrolului off-shore
Nu tot petrolul este accesibil pe uscat sau în apele de mică adâncime. Poți găsi unele zăcăminte de petrol îngropate adânc sub fundul oceanului. Extragerea acestor zăcăminte de petrol este periculoasă, însă dacă este efectuată corect ar putea fi plină de satisfacții. În cazul în care unele lucruri merg prost, rezultatele pot fi mortale atât pentru echipaj, cât și pentru mediul înconjurător.
Cu ajutorul echipamentelor sonice, companiile petroliere determină locurile de foraj care sunt cele mai probabile producătoare de petrol. Ei folosesc o unitate de foraj maritim mobil (MODU) pentru a săpa puțul inițial. Unele unități sunt transformate în instalații de producție, ceea ce înseamnă că pot trece de la forajul petrolului la captarea acestuia odată ce este găsit. În majoritatea cazurilor, companiile petroliere înlocuiesc unitatea MODU cu o instalație permanentă de producție pentru a capta petrolul.
