Atunci când te plimbi pe o stradă banală dintr-un oraș din zilele noastre, este greu să nu dai peste oameni care sunt absorbiți de gadget-urile lor, uitând de lumea din jurul lor. Această dependență digitală poate evoca imagini înfiorătoare ale cetățenilor în filmele „Matrix”, legați în scaune și conectați prin fire la o iluzie care ia locul realității. Însă aceasta este partea negativă.
Pentru neurologi, psihologii și cercetătorii din domeniul inteligenței artificiale avansul tehnologic este un lucru pozitiv– adică computerele pot învăța să mimeze și chiar să îmbunătățească procesul uman de gândire – mașinile pot deveni o influență pozitivă în viețile noastre. Ei au venit cu termenul de tehnologie cognitivă pentru a descrie modul în care dispozitivele electronice pot ajuta și influența activitățile mentale ale oamenilor, precum învățatul, păstrarea și recuperarea informațiilor din memorie și soluționarea problemelor.
Tehnologia cognitivă cuprinde nu doar dispozitive electronice, dar și o gamă de alte dispozitive care pot ajuta gândirea umană, de la produse farmaceutice la jocuri de formare a creierului. Așa cum a remarcat profesorul de la Universitatea Tel Aviv, Marcelo Dascal, ceva la fel de basic precum limba vorbită însăși este o formă cognitivă de tehnologie, deoarece nu este doar un instrument de descriere a gândurilor noastre, dar și de a influența modul în care gândim. Iar aceste lucruri nu vor gândi în mod necesar pentru noi „cognizerii”, așa cum cercetătorii ne numesc pe aceia dintre noi făcuți din circuite de carne. În schimb, acest lucru ne va da un avantaj asupra creierului non-augmentat. Așa cum cercetătorii în tehnologie cognitivă, precum Itiel Dror și Stevan Harnad explică: „Cognizerii pot reduce încărcarea anumitor funcții cognitive în tehnologia cognitivă, astfel extinzându-se performanța capacității lor de performanță dincolo de limitele puterii creierului lor propriu”. Pe măsură ce tehnologia de azi ne oferă o cale către gadgeturi cu putere de calcul și cu lățime de bandă de comunicații mult mai mari, iar noile generații de medicamente psihoactive și implanturile electronice vor apărea în cele din urmă, tehnologia cognitivă va deveni realitate și va zgudui lumea în care trăim.
Vom trăi o realitate augmentată
Dacă ați văzut filmele „Iron Man” sau ”The Avengers”, probabil ați fost uimiți de costumul robotizat al lui Tony Stark atunci când costumul a început să vorbească cu el și i-a arătat un flux continuu de date, care părea să plutească în câmpul său vizual din interiorul căștii, analizând în mod constant și oferindu-i feedback în legătură cu împrejurimile în care Tony se afla. În timp ce probabil noi nu vom putea prea curând să zburăm în aer sau să ne luptăm cu super-răufăcători cu pumnii noștri din metal, în viitorul apropiat s-ar putea să putem să mergem pe stradă și să avem un flux de date care să se materializeze în jurul nostru.
Ideea de realitate augmentată (RA) a apărut în jurul anilor 1960, atunci când cercetătorul Ivan Sutherland – cunoscut și ca tatăl graficii computerizate – a scris un document intitulat „The Ultimate Display”, în care a imaginat o amestecare de informații digitale, iar viziunea umană ar crea iluzia de a fi capabilă să privească prin pereți.
Medicamentele ar putea să ne îmbunătățească abilitățile mentale
Poate că ați observat știri despre numărul crescut de studenți care abuzează de medicamente precum Adderall, care este folosit pentru tratarea deficitului de atenție, și Provigil, un medicament anti-narcolepsie, în speranța că vor stimula concentrarea și capacitatea de învățare pentru examene. Iar ei nu sunt singurii. Într-un sondaj informal realizat recent într-o revistă, aproximativ unul din cinci oameni de știință care au răspuns sondajului au recunoscut experimentele cu o clasă de medicamente controversată despre care se crede că stimulează performanța creierului prin alterarea disponibilității neurochimicelor, creșterea metabolismului celulelor creierului, îmbunătățirea alimentării cu oxigen a creierului sau stimularea creșterii neuronilor.
Vom putea muta lucruri cu ajutorul minții
Probabil ați auzit de așa-numiții parapsihologi care îndoaie linguri cu ajutorul minții, pretinzând că posedă telechinezia – adică puterea de a manipula obiecte neînsuflețite cu ajutorul gândurilor lor. Ei bine, în timp ce acești oameni s-ar putea să nu posede, de fapt, această abilitate, în ultimii ani, oamenii de știință au făcut progrese care într-o zi ar putea să ne dea tuturor abilitatea de a opera mașini nu prin rabatarea unui comutator sau prin manipularea unui joystick, ci pur și simplu prin gândurile noastre.
Cheia către o astfel de putere este ceva numit mecanism de interfață a creierului sau BMI, care este în esență o modalitate de comunicare ce permite neuronilor noștri să trimită semnale gadgeturilor externe, la fel de ușor cum procedează și cu mușchii noștri. Începând cu anii 1970 și 1980, cercetătorii au început să dezvolte algoritmi sau formule matematice care mimează controlul creierului asupra mușchilor.
Pe la mijlocul anilor 2000, cercetătorii au început să conceapă implanturi în creier numite neuroproteze, care culeg și traduc impulsurile neuronale ale omului în semnale care pot spune unui braț robotic să se miște sau să manipuleze un cursor pe un ecran al computerului. Tehnologia este încă la început, însă cercetătorii își imaginează deja că într-o zi vor putea să doteze oamenii paralizați cu astfel de proteze care le-ar permite să meargă și să-și facă activitățile zilnice pe care oamenii complet capabili le pot face de unii singuri.
Vom atinge imortalitatea digitală
Poate că cea mai mare limitare a intelectului uman este însăși viața sa care rămâne nefolosită. Avem atât de mulți ani în care să învățăm astfel că nu contează cât de deștepți devenim, în cele din urmă corpul nostru care poartă observațiile noastre și perspectivele, va muri. Oamenii au încercat să depășească acest lucru scriind cărți și acumulând biblioteci prin care să le lase mai departe urmașilor cunoștințele, însă este dificil să păstrezi mai mult decât o sumă mică de date stocate în cele aproximativ 100 de miliarde de neuroni din creierul tipic uman.
Însă anumiți cercetători văd o cale de scăpare. Ce ar fi dacă am putea captura și digitaliza întreaga informație stocată în creierele noastre, pe care să o încărcăm într-un computer sau robot? Industriașul și mogulul media rus, Dmitry Itskov, a spus participanților la o conferință futuristică recentă în Moscova că speră să realizeze o lucrare care să devină versiunea acestei viziuni – transplantarea unui creier uman care funcționează într-un robot – în doar un deceniu. Însă acesta este doar primul pas. În termen de 30 de ani, Itskov prevede găsirea unei metode de a copia și de a încărca conștiința umană într-o mașină, sau chiar într-o versiune holografică a corpului uman – practic, o replică software a unei persoane.
Poate suna imposibil sau chiar total nebunesc. Însă, conform progreselor recente ale cercetătorilor în dezvoltarea cipurilor de calculator neurosinaptice – adică mașinile care imită neuronii și sinapsele creierului – este dificil să luăm peste picior predicția îndrăzneață a lui Itskov. Astfel de cipuri ar putea avea, în cele din urmă, abilitatea nu doar de a stoca informații, dar și de a învăța și de a-și aminti, așa cum fac celulele creierului real. Acest lucru ar putea însemna că noi nu doar că vom putea crea copii complete ale conținutului creierului nostru, dar și că aceste copii vor fi capabile să folosească ceea ce noi știm și ceea ce am construit mult timp după ce corpurile noastre au dispărut. Să ne imaginăm, de exemplu, cât de multe piese minunate ar fi scris William Shakespeare dacă ar fi avut încă 100 de ani timp să-și continue munca și să găsească noi surse de inspirație. Sau chiar mai bine, câte noi drame ar fi produs astăzi, dacă o copie a creierului lui încă ar fi funcționat.
Foto: Discovery Channel
Sursă: www.howstuffworks.com
