Este destul de sigur să spunem că Pământul are cota sa de ființe umane. În prezent, suntem o populație globală de 7,4 miliarde de oameni și suntem în creștere. Ne-am răspândit ca un virus, deturnând resurse pentru a umple nevoile noastre, transformând planeta în acest proces. Ca și în cazul oricărei boli transmisibile, ne străduim să ajungem dincolo de limitele propriului nostru habitat și să colonizăm lumi îndepărtate. Dar de unde a apărut această populație și a început dorința aceasta de a explora? Privind înapoi în timp și văzând cum zgârie-norii se micșorează în corturi îngrămădite, luminile din orașe transformându-se în focuri de tabără, iar conflictele globale se transformă înapoi în simple agresiuni teritoriale. Ceea ce a devenit o comunitate globală înfloritoare, era odată considerată primitivă – Epoca de Piatră. Însă, de unde au venit strămoșii noștri antici?
Dacă vei căuta destul de mult, vei găsi un număr nelimitat de teorii legate de originea ființelor umane – și cine știe? Poate chiar am fost alungați din Grădina de Eden a Mesopotamiei sau chir ne-am prăbușit dintr-o navă spațială. Teoria predominantă prin rândul oamenilor de știință este faptul că primii Homo Sapiens au evoluat în Africa și, acum 200.000 de ani în urmă, au migrat în alte țări.
Unii antropologi se referă de fapt la această teorie ca fiind teoria participării Africii deoarece implică un exod din Africa de triburi de Homo Erectus, urmat de împrăștierea Homo Sapiens care, în cele din urmă, a devenit civilizația umană. Acest val de migrație s-a răspândit în mod constant în întreaga lume timp de zeci de mii de ani. Triburile de hominizi primitivi, precum oamenii din Neanderthal, în cele din urmă, au dispărut. Poate că ei nu au fost capabili să concureze cu Homo Sapiens pentru resursele limitate sau poate că nu s-au putut adapta supraviețuirii rigorilor constante ale unui Pământ preistoric.
Care este originea vieții pe Pământ?
Este ușor să iei ca și garantată viața care mișună pe planeta noastră, însă existența sa ridică o întrebare foarte dificilă: de unde a venit viața pe Pământ? Înainte de anii 1860, când Louis Pasteur a dezvoltat teoria bolilor cauzate de microbi, consensul comun a fost că viața poate să se genereze în mod constant. De exemplu, dacă lași boabe de grâu afară, vor da naștere la pui de șoareci. Apa lăsată zile întregi dă naștere la organisme, cum ar fi algele. Astăzi știm că noi forme de viață nu vor fi generate din nimic, dar acest lucru se datorează în mare parte activității lui Pasteur.
În aceeași perioadă în care Pasteur a dezvoltat teoria bacteriilor, Charles Darwin a introdus teoria sa de evoluție a oamenilor. Aceasta ar contribui la ceea ce constituie o foaie de parcurs logic în căutarea primei vieți pe Pământ. În „Originea speciilor”, Darwin se referă la descrierea lui Sir John Herschell despre geneza vieții pe Pământ ca „misterul misterelor” și afirmă că speciile de astăzi de pe Pământ nu au fost create în mod independent. În schimb, ele au evoluat în continuă expansiune de la speciile anterioare prin procesul de evoluție, prin selecție naturală. În centrul acestei linii de raționament se află implicația că toate organismele ar fi putut evolua dintr-un singur strămoș comun. Astfel, investigația modernă în originea vieții pe Pământ a început.
Munca lui Darwin a fost construită pe baza unui sistem biologic de clasificare deja existent propus în anul 1753 de biologul suedez Carl von Linne, cunoscut ca Linnaeus. Linnaeus a dezvoltat taxonomia, un sistem pentru clasificarea organismelor bazat în general pe trăsăturile fizice, de la cel mai îngust taxon (specie) la un grup de specii înrudite (genul), și în mărirea graniței taxonomice până la regnurile de plante și animale. Acest sistem de clasificare biologică a evoluat de la sine în timp, crescând astfel numărul regnurilor și lărgindu-se granițele taxonomice, domeniile, stabilite pentru clasificarea celulelor ca eukaryotic (conținând celule cu ADN într-un nucleu), bacterii și Archeea (domeniul extremofilelor).
Studiile continuă să susțină teoria Africii. În studierea diversității genetice și a formelor craniului a 53 de populații umane din întreaga lume, o echipă de cercetători de la Cambridge a descoperit o dovadă interesantă care susține această idee. Aceștia au descoperit că cu cât era mai îndepărtată populația de Africa, cu atât mai puțin varia machiajul genetic. Motivul este acela că, în timp ce oamenii se răspândesc afară din leagănul civilizației, populația scade.
Să ne gândim la ea în ideea unui grup de prieteni care ies împreună în oraș după ce ies de la birou, într-o zi de vineri. Cu cât se face mai târziu, cu atât pleacă mai mulți oameni din grup. Până la 1 am, grupul de petrecăreți este din ce în ce mai mic, cuprinzând din ce în ce mai puțină diversitate. Așadar, se pare că da, totul a început din Africa, un continent care încă înoată în originile genetice ale întregii omeniri.
Foto: Discovery Channel
Sursă: www.howstuffworks.com
