Cu toții suntem îngrijorați de ce se va întâmpla la finalul vieții. Vedem cum alte organisme trăiesc finit și la un moment dat mor și știm că acest lucru se va întâmpla și cu noi. Pentru că este inevitabil, suntem îngrijorați pentru ce va urma și cum se va întâmpla. Mulți dintre noi suntem îngrijorați și de sorta Pământului. Va exista această “bilă albastră” ospitalieră pentru totdeauna sau, în cele din urmă, va fi consumată de Soare? Sau poate ne vom otrăvi planeta și vom pluti prin spațiul rece și pustiu. Dacă un asemenea lucru ar urma să se întâmple, cât timp ar dura? O sută de ani? O mie? Un milion?
Anumiți astronomi – cei care se numesc ei înșiși cosmologi – au aceleași întrebări legate de Univers. Scara la care aceștia lucrează este, evident, una mult mai diferită. Universul este imens comparativ cu o singură planetă, chiar și cu o singură galaxie, iar reprezentarea sa este mult, mult mai mare. Din această cauză, cosmologii nu pot știi cu certitudine modul în care Universul a luat ființă și cum acesta va sfârși. Cu toate acestea, ei pot să colecteze probe, să facă presupuneri și să stabilească teorii.
O astfel de teorie legată de viitorul Universului este destul de cunoscută ca fiind „marea contractare”. Conform acestei teorii, Universul se va opri într-o zi din expansiune. Apoi, în timp ce gravitația atrage materia, Universul va începe să se contracte, retrăgând totul înspre interior până ce se va prăbuși din nou într-o ciudățenie super fierbinte și super densă. Dacă această teorie este adevărată, atunci Universul este ca un sufleu uriaș. Începe prin a fi mic, apoi se încălzește pe măsură ce se extinde. Eventual, în cele din urmă, sufleul se răcește și începe să se prăbușească.
Cum funcționează Teoria Big Bang
Cu 15 miliarde de ani în urmă, toată materia și energia au fost îmbuteliate într-o incredibil de mică regiune cunoscută sub numele de singularitate. Într-o clipă, acest singur punct de material super dens începe să se extindă într-un ritm super alert. Astronomii nu înțeleg în totalitate ce a cauzat expansiunea de la început, însă eu folosesc termenul „big bang” pentru a descrie atât singularitatea, cât și primele câteva momente ce au urmat. Pe măsură ce Universul nou-născut a început să se extindă, acesta a început să se răcească și să devină din ce în ce mai puțin dens.
Dincolo de Big Bang
Aproximativ toți astronomii acceptă faptul că Universul se extinde. Ceea ce se va întâmpla după aceea este încă în ceață. Din fericire, există trei posibilități reale: Universul poate să fie deschis, plat sau închis.
Universul deschis
În acest scenariu, Universul se va extinde la infinit, iar dacă acest lucru se întâmplă, materia pe care o conține se va răspândi din ce în ce mai rar. În cele din urmă, galaxiile vor rămâne fără materiile de care au nevoie pentru a crea noi stele. Stelele care există deja se vor stinge încet, ca un jeratic pe moarte. În acel punct, Universul va deveni întunecat, rece și, din păcate pentru noi, fără viață.
Universul plat
Imaginați-vă o bucată marmură care se rostogolește pe o suprafață de lemn infinit de lungă. Este suficientă frecare cât să încetinească marmura, dar nu suficientă cât să o facă rapid. Marmura se va rostogoli timp îndelungat, în cele din urmă încetinind și se va opri încet. Acest lucru se va întâmpla cu materia într-un Univers plat.
Universul închis
Leagă un capăt al cablului de bungee jumping de picioare, celălalt capăt leagă-l de un pod și apoi sari. Vei accelera în jos până când va începe să se întindă cablul. Pe măsură ce crește tensiunea, cablul încetinește treptat coborârea. În cele din urmă, vei ajunge să te oprești complet, însă doar pentru câteva secunde, timp în care cablul, întins la limitele sale, te va arunca înspre pod.
Astronomii cred că un Univers închis se va comporta cam în același mod. Expansiunea sa va încetini până când va ajunge la o dimensiune maximă. Apoi va recula și se va prăbuși înapoi peste el. În timp ce face asta, Universul va deveni mai dens și mai fierbinte până va sfârși într-o singularitate infinit de fierbinte și de densă.
Moartea și Renașterea
În mod clar, nu există un răspuns simplu când vine vorba de prezicerea sorții Universului. Însă am putea să ne imaginăm pentru un moment că densitatea acestuia este peste valoarea critică necesară opririi expansiunii. Acest lucru ar putea duce la un scenariu în care Universul se va restrânge, care, în multe privințe ar fi precum apăsarea butonului de derulare înapoi pe un VCR. Precum gravitația, Universul va trage totul înapoi, galaxiile de clustere se vor apropia mai mult una de cealaltă. Apoi, galaxiile individuale vor începe să fuzioneze până când, după miliarde de ani, se va forma o mega galaxie.
În interiorul acestui cazan gigantic, stelele se vor contopi, provocând tot spațiul să devină mai fierbinte decât Soarele. În cele din urmă, stelele vor exploda și găurile negre ar apărea încet la început, apoi din ce în ce mai repede. Pe măsură ce se apropie sfârșitul, găurile negre vor înghiți totul din jurul lor. Chiar și ele vor fuziona la un moment dat într-o gaură neagră monstruoasă care va atrage Universul închis ca pe un sac cu cordon.
La final, nu ar mai rămâne nimic decât o singularitate super fierbinte și super densă – sămânța unui alt Univers. Mulți astronomi cred că sămânța se va transforma iarăși, începând întregul proces de la capăt.
Text: www.howstuffworks.com
Foto: Discovery Channel