Tuturor ne place să mergem în vacanţă, nu-i aşa? Ei bine, în timpul celei de-a doua jumătate a secolului 19, lumea a dezvoltat o pasiune pentru călătorii. Croazierele nu erau deloc ceva nou şi nici rapide. Thomas Newcomen a schimbat acest lucru în anul 1712 atunci când a inventat motorul cu aburi, un mod revoluţionar de a valorifica energia cinetică şi de a o transforma în energie electrică.

În timp acest tip de motor a evoluat, până în anul 1819, prima navă americană care folosea un motor cu aburi a traversat Atlanticul. SS Savannah a plecat din oraşul american care îi poartă numele, pe 22 mai 1819 şi a ajuns în Liverpool, Anglia, 29 de zile mai târziu. În timp ce Savannah s-a folosit numai de motorul cu aburi timp de aproximativ 85 de ore (aproximativ 12% din timpul de călătorie), călătoria a făcut istorie, astfel începând epoca vapoarelor pe aburi.

Industria vaselor navale pentru călători a înflorit la sfârşitul anilor 1800 şi începutul anilor 1900, mărindu-se numărul americanilor imigranţi care se aglomerau pe pacheboturi. Pasajul Trans-Atlantic a fost, la început, într-o sigură direcţie, deşi călătorii înstăriţi călătoreau dus-întors între Anglia şi New York pentru afaceri sau în vacanţă.

Compania de transport maritim White Star a început construirea primei flote de pacheboturi în 1849, într-un mod agresiv, şi a revoluţionat trecerea trans-atlantică în următorii 60 de ani. White Star a stabilit recorduri privind dimensiunile şi grandoarea, construind, printre altele, trei nave mari poreclite garniturile Olympic Class. The Olympic, Britannic şi Titanic au spart tiparele garniturilor tradiţionale prin viteza şi designe-ul interior care făceau celelalte vase să pară învechite. Dar, cu toate acestea, călătoriile pe ocean erau pe punctul de a se schimba.

Popularitatea Trans-Atlanticului a scăzut treptat odată cu apariţia avionului. Oamenii puteau zbura către mai multe destinaţii într-un timp mult mai scurt. Aşadar, companiile maritime şi-au schimbat modelul de afaceri şi au început să se concentreze pe turism, în loc să se limiteze numai la transportul persoanelor. În anul 1900, compania American-Hamburg a construit prima navă concepută special pentru croaziere. Aceasta, Prinzessin Victoria Luise, măsura 124 de metri în lungime şi 15 metri în lăţime, cântărind 4.409 tone.

La începutul anilor ’30, liderul nazist Adolf Hitler a impulsionat industria de croazieră oferind pachete de vacanţă muncitorilor germani, ca fiind un efort sponsorizat pentru a uni naţiunea. În cele din urmă, Hitler a comandat mai multe nave noi pentru exploatare, făcând partidul nazist pionier al industriei de vase de croazieră.

Ce face ca navele de croazieră să plutească?

Pentru ca navele de croazieră să călătorească pe mare, acestea trebuie să reziste unei sarcini foarte mari, greutatea navei, a întregului echipaj, a bagajelor şi a pasagerilor. Ele reuşesc să facă acest lucru cu ajutorul principiilor densităţii şi ale flotabilităţii. Navele de croazieră pot cântări peste 65.000 tone, acestea deplasând cantitatea echivalentă de apă atunci când sunt pe ocean, cantitate ce împinge în sus vaporul şi îl menţine pe linia de plutire.

De aceea, atunci când inginerii vorbesc despre cât de grea este o navă, veţi auzi vorbindu-se despre deplasare în loc să se vorbească despre greutate. Este mult mai uşor să o faci să plutească daca vasul este construit astfel încât să fie mai puţin dens decât apa de sub el. Ne putem gândi la acest lucru ca la diferenţa dintre o minge de bowling care cade în apă şi încercarea de a scufunda o minge pentru plajă.

Inginerii ajută navele să ajungă la o flotabilitate prin alegerea materialelor uşoare, rezistente care să disperseze greutatea navei pe corpul acesteia. Stratul de înveliş sau corpul navei, cel de sub puntea principală este, de obicei, foarte mare şi are o linie de bază foarte adâncă sau joasă. Navele mai mari, precum cargourile, navele militare, cele de transport sau navele de croazieră pot utiliza frecvent carene de deplasare sau corpuri care dispersează apa pentru a rămâne pe linia de plutire.

Cum se deplasează navele de croazieră

Fără o sursă de energie, aceste nave de croazieră de tip mamut nu ar fi altceva decât nişte hoteluri în derivă fără ţintă. Aşadar, care sunt opţiunile? Multe nave de croazieră mari folosesc un motor diesel cu piston pentru a genera energie pentru propulsie. Puterea motorului este alimentată de arborele cardanic. Transmisiile determină mişcările elicelor, la fel ca transmisia care transferă turaţiile motorului în viteză gestionată pentru a pune în mişcare roţile de pe autovehicule. Navele moderne de croazieră utilizează fie turbina sau motoarele diesel electrice ca sursă de energie pentru propulsie şi pentru sistemele navei. Cu cât este mai mare un vas de croazieră, cu atât este mai mare consumul de energie electrică. Unele nave mai mari se bazează pe două surse diferite de energie: una pentru propulsie şi una pentru energia electrică.

Răul de mare

Aceasta este una dintre acele întrebări pe care orice om trebuie să o ia în considerare. Un indiciu că aţi putea avea rău de mare este faptul că aveţi rău de maşină sau avion. Iar dacă sunteţi îngrijoraţi că acest lucru ar putea deveni o problemă majoră, verificaţi-vă itinerariul şi uitaţi-vă cu atenţie la factorii geografici care ar putea influenţa mişcarea oceanului. Unele locuri sunt cunoscute ca fiind puţin mai dure, precum croaziera între Strâmtoarea Magellan şi întinderea oceanului dintre Manila, în Filipine şi Hong Kong. Cu toate acestea, acest lucru nu contează în cazul unor evenimente neprevăzute, precum furtunile pe mare. Iată câteva sfaturi ce pot fi de folos împotriva răului de mare:

Antihistaminicele au tendinţa de a produce somnolenţă, dar mare grijă atunci când le luaţi. Nu trebuie luate dacă aveţi deja rău de mare. Odată ce aveţi stări de greaţă, antihistaminicele nu îşi mai fac efectul. Mai mult, cele mai multe nave oferă tablete gratuit la recepţie.

Unele dintre cele mai populare şi netradiţionale cure chiar funcţionează. De exemplu, rădăcina de ghimbir, care poate fi cumpărată de la orice magazin de plante, supermarket sau piaţă este un tratament popular. De asemenea, combinaţia de biscuiţi săraţi şi felii de mere, care sunt acide acţionează ca un agent calmant intestinal. În plus, pentru a evita răul de mare, beţi suc sau bere de ghimbir când vă este greaţă. Cu toţii ştim că este greşit să stăm şi să ne holbăm la valurile acelea mari. Acesta este unul dintre motivele care cauzează răul de mare. O alternativă este să vă uitaţi la orizont, spun experţii.

Dacă sfaturile de mai sus dau greş, puteţi întotdeauna să îi faceţi o vizită medicului de pe vapor pentru o injecţie antihistaminică. Aceasta acţionează imediat şi este mult mai eficientă decât o pastilă. Veţi dormi aproximativ o zi, dar dacă aţi avut vreodată rău de mare, ştiţi că merită această injecţie.

Cât costă un bilet?

Desigur, există milionari care deţin astfel de nave, dar nu trebuie să fii neapărat unul ca să te bucuri de o croazieră pe mare. Mulţi oameni nu îşi dau seama cât pot economisi dacă fac o astfel de alegere. Preţul lor începe de la mai puţin de 100$ de persoană pe zi. Atunci când aflaţi că toate mesele (mic dejun, prânz, cină, gustări, ceaiul de după-amiază, bufet la miezul nopţii) şi divertismentul (spectacole, filme, dansuri şi prelegeri) sunt, de asemenea, incluse, devine o afacere incredibilă. O croazieră de o săptămână, în general, variază de la 600 $ la mii.

Asiguraţi-vă că ştiţi ce include croaziera voastră şi întrebaţi despre politicile pentru bacşiş deoarece mulţi administratori de cabină, stewardese, chelneri au salarii de bază mici şi depind de bacşişul pe care îl fac. Este important să ştiţi cum funcţionează sistemul de pe nava unde vă aflaţi.

Cu excepţia croazierelor de top unde nu este permis bacşişul sau este inclus în preţ, majoritatea vaselor recomandă ca bacşişul pe zi pe persoană să nu fie mai mare de 9-12 $.

Dacă doriţi să mergeţi împreună cu familia în croazieră, întrebaţi despre liniile care au oferte speciale pentru copii. American Hawaii a anunţat intrarea liberă pentru copiii ai căror părinţi călătoresc cu tarif integral. În plus, multe linii au astfel de oferte pentru părinţii care sunt suficient de curajoşi să îşi ia copiii cu ei în croazieră. Astăzi, o familie de patru, ar putea să ia o croazieră pe Caraibe timp de o săptămână pentru aproximativ 2.200 $ plus sau minus câteva sute de dolari. Şi nu uitaţi, aceasta include produse alimentare şi divertisment pentru patru persoane timp de o săptămână.

Cele mai multe linii de croazieră oferă inclus biletul de avion de la portalul marilor oraşe. Nu este necesar să circulaţi în acelaşi avion cu ceilalţi pasageri, dar este un motiv bun să o faceţi, în special atunci când călătoriţi pe distanţe mari. Liniile de croazieră ştiu în care zboruri sunt pasagerii lor şi există probabilitatea să aştepte pentru aceştia în cazul unei întârzieri. Dacă vă deplasaţi în mod independent, există riscul să nu mai prindeţi loc în croazieră în cazul unei întârzieri, deoarece liniile de croazieră nu ştiu în ce zbor sunteţi. De asemenea, există multe moduri pentru a prinde din urmă nava în portul următor, în cazul unei întârzieri pe cont propriu, dar acestea sunt scumpe şi perturbatoare.

La fiecare destinaţie din întreaga lume există un sezon de vârf şi în afara sezonului. În mod evident, acest lucru afectează preţurile. Cele mai multe broşuri de croazieră imprimă sezoanele şi preţurile pentru acestea pentru a vedea diferenţele de preţ dintre sezoane.

Foto: Discovery Channel
Sursă: www.howstuffworks.com

 

About The Author