Poți demola un zid de piatră cu un baros și este destul de ușor să demolezi o clădire de cinci etaje cu excavatoare și cu bile mari. Însă, atunci când este nevoie să fie demolată o structură masivă, la un zgârie-nori de 20 de etaje, de exemplu, este nevoie de alte măsuri. Demolarea prin exploziv este metoda preferată în acest caz, pentru că oferă condiții de siguranță sporite dar și eficienţă. Atunci când o clădire care trebuie demolată este înconjurată de alte clădiri, este necesară o “implozie” a clădirii, astfel încât aceasta să se prăbușească în jos, fără să afecteze construcţiile aferente.

În acest articol, vom afla cum echipajele pentru demolare planifică și execută implozii spectaculoase. Exploziile sunt violente și lasă în urmă nori de praf şi un peisaj haotic, imploziile fiind de fapt, una dintre cele mai precise şi planificate metode de demolare a unei clădiri.

Cu cât sunt mai masive, cu atât pică mai greu

Ideea de bază în demolarea explozivă este destul de simplă: dacă scoateți structura de susținere a unei clădiri la un anumit punct, secțiunea clădirii care se află deasupra structurii de susţinere va pica. Dacă această secțiune superioară este suficient de mare, va afecta şi partea de jos a clădirii, cauzând pagube semnificative. Explozibilii sunt doar factorii de declanşare pentru demolare. Forţa de gravitate aduce clădirea jos.

În scopul de a demola o clădire în condiții de siguranță, trebuie avute în vedere mai multe aspecte. Primul pas este de a examina planurile arhitecturale ale clădirii, dacă acestea există, pentru a determina modul în care clădirea a fost construită. Apoi, echipajul care se ocupa de demolare trebuie să inspecteze clădirea (de mai multe ori) şi să noteze aspecte legate de structura de sprijin pe fiecare etaj. După ce au adunat toate datele brute este necesară întocmirea unui plan de atac. Se fac desene şi schiţe, având în vedere experiențele trecute, cu clădiri similare şi se iau decizii în legătură cu explozibilul folosit, poziționarea sa în clădire și la modul de cronometrare a detonărilor. În unele cazuri, se folosesc programe 3-D a structurii, astfel încât echipajul poate testa detonarea mai întâi în lumea virtuală. Principala provocare în demolarea unei clădiri este controlul modului în care se vor încadra ruinele. În mod ideal, clădirea ar trebui să fie poziţionată într-o zonă deschisă. Însă, de regulă, este nevoie de echipaj suplimentar de sporire a siguranţei, cabluri de oțel, spre exemplu, pentru sprijinirea coloanelor din clădire, astfel încât să poată fi dirijat modul în care se năruie, fără a aduce pagube construcţiilor aferente.

Explozibilul trebuie amplasat astfel încât fiecare etaj să cadă spre centrul clădirii. Când explozivii sunt detonaţi în ordinea corectă, toată cantitatea de moloz este colectată în centrul clădirii. O altă opțiune este de a detona coloanele de la centrul clădirii înainte de alte coloane, astfel încât celelalte părți ale clădirii să cadă în interior. În general vorbind, echipajul de detonare se va axa mai întâi pe distrugerea stâlpilor de susținere de la etajele inferioare mai întâi și apoi de la cele superioare.

La o clădire de 20 etaje, de exemplu, prima dată vor fi detonate coloanele de susţinere de pe primul și al doilea etaj, precum și de la etajele 12 și 15.

Detonări şi dinamită

Odată ce ne-am făcut o idee a modului în care a fost construită structura clădirii, e timpul ca aceasta să fie pregătită pentru demolare. Primul pas în pregătire este eliberarea clădirii de toate bunurile care se află în ea. Apoi, echipa de detonare va începe să elimine din pereții aflaţi în interiorul clădirii, pentru ca implozia să se realizeze mai eficient. Dacă pereții ar fi lăsaţi intacţi, clădirea ar fi mai greu de demolat. Distrugând din pereţi, echipajele de demolare slăbesc structura clădirii, făcând-o să cedeze mai ușor.

Apoi, se poate începe încărcarea coloanelor cu explozivi. Se utilizează explozivi diferiţi pentru diferite materiale iar cantitatea de exploziv necesară se determină pe bază de grosimea materialului. Pentru coloane de beton este folosită dinamita tradițională sau un material exploziv similar, format dintr-o substanță chimică extrem de inflamabilă sau un amestec de produse chimice. Când explozivii sunt detonaţi, se exercită o presiune exterioară bruscă iar coloana de susţinere se sparge în bucăți mici. Demolarea coloanelor de oțel este mai dificilă, întrucât materialul este mai dens şi mult mai puternic ca betonul.

Pentru clădirile cu o structură de susținere din oțel, experţii folosesc de obicei un materialul exploziv denumit ciclotrimetilentrinitramină sau RDX, pe scurt. O metodă mai modernă constă în folosirea unui detonator electric, ce constă într-o lungime de cabluri electrice, la capătul cărora se află un strat de material exploziv cu un detonator. Când detonatorul este activat, se trimite curent prin fir şi se declanşează o explozie de-a lungul tuturor cablurilor. Pentru a controla secvența de explozie, detonatorii folosesc şi secțiuni formate din materiale cu punct de ardere mai lent. Pentru a determina cât de mult material exploziv să se utilizeze, experţii se bazează în mare măsură pe propria experiență și pe informațiile furnizate de arhitecții și ingineri care au participat la construirea clădirii.

Pentru a reduce cantitatea de moloz lăsată în urma exploziei dar şi pentru a preveni accidentele, de multe ori părţi ale coloanelor sunt înfăşurate în garduri și în material geo-textil. Astfel, se evită împrăştierea necontrolată a bucăților mari de beton. De asemenea, structuri din jurul clădirii pot fi acoperite cu acest tip de materiale, pentru a fi protejate de moloz și de presiunea exercitată a exploziei.

FOTO: DiscoveyChannel

SURSA: www.howstuffworks.com

About The Author